10 supărări care ne spun că încă suntem copii în interior
Corpul matur încă nu este un indiciu a maturității - corpul care arată în vârstă indică maturitatea la fel cum bijuteria de culoare galbenă indică că aceasta este din aur. Da, cu siguranță nu este așa.
"Foarte des, un om bătrân nu are alte dovezi a timpului trăit decât bătrânețea sa".Seneca
O bună parte din noi adulții, din motive valide, suntem încă copii la nivel emoțional. Dar precum zicea un om înțelept "Unde ne-am trezit nu este vina nimănui, dar este responsabilitatea fiecăruia care s-a trezit sa ia resposabiltiatea pentru viitorul sau". Este exact precum te-ai trezit dintr-un coșmar - nu este nevoie sa te invinuesti căci nu ai fost în control și nu a fost vina ta ca ai avut coșmar, dar responsabilitatea ta este sa nu aduci acest coșmar în ziua curenta.
Aici am inclus 10 supărări care nu au scopul de a te învinui dar pentru a te trezi spre o schimbare. O schimbare nu doar pentru propria bunăstare, sănătatea familiei și a copiilor tai, dar pentru bunăstarea următoarelor generații și chiar întregii societăți în care trăiești.
Fără de a ne trezi la aceste calități și fără stăpânirea acestora, garantăm suferința nu doar nouă dar și tuturor celor care ne înconjoară.
Așadar - 10 supărări care ne spun că încă suntem copii în interior:
Ne supărăm când nu ni s-a satisfăcut dorința pe care nu am exprimat-o.
Ne supărăm când nu ni s-a dat ceva chiar dacă nu a cerut-o.
Ne supărăm pe alții când aceștia nu ne-au satisfăcut “cerința” pe care credem că am exprimat-o foarte clar prin limbajul corpului/semnelor, expresia feței, starea emoțională sau o expresie verbală indirectă.
Ne supărăm pe oricine care nu are aceeași părere ca a noastră, idei ca ale noastre sau principii de viață exact ca ale noastre.
Ne supărăm când vedem pe alții într-o stare emoțională diferită de cea așteptată/dorită de noi.
Ne supărăm când nu primim rezultatul dorit chiar dacă nu am făcut nimic pentru acesta.
Ne supărăm pentru că nu am fost înțeleși chiar dacă nu a explicat nimic.
Ne supărăm că nu ni s-a dat cuvântul chiar dacă nu am cerut să vorbim.
Ne supărăm când nu ni sa spus mulțumesc sau nu am fost apreciați.
Ne supărăm când cineva plăcut ne-a respins chiar, dacă nu am făcut nici un pas indicativ spre crearea acelei conexiuni.
Posibil ai recunoscut careva din acestea în sine… nu este nimic grav. Imaturitatea emoțională se exprimă prin faptul că credem aceste supărări ca adevărate. Le avem cu toții în sine precum avem amintirile din copilărie, dar fiind maturi nu ne bazam pe acestea și nu le dăm voie să ne afecteze emoțional - privim de sus spre situație și lăsăm rațiune să ne ghideze - suntem stăpânii și mânăm caii unde decidem noi și nu ne lăsăm mânați.
Se întâmplă chiar să le credem pentru un moment dar în scurt timp firea matură, sau să o numim Conștiența ‘preia volanul’ - se trezește stăpânul și îndreaptă căruța spre direcția dorită.
Să arătăm cu degetul, să învinuim sau să ne râdem de o persoană în care am recunoscut aceste puncte (dus de cai) este egal cu aceeași imaturitate (punctele 4-6). Este precum am învinui pe cineva orb pentru faptul că nu poate vedea.
În oarecare măsură cu toții suntem responsabili pentru imaturitatea emoțională în cei adulți căci aceasta își are rădăcinile în societate - se naște în condițiile create de societate direct sau transmise de părinți, bunei din cele precedente.
Cei care le-au identificat în sine deja cunosc în ce situații specifice acestea se manifestă, precum ar fi băltoace în care putem călca dacă nu suntem atenți.
Unele din aceste puncte fac parte și din mine, țin ochii pe ele atunci când se manifestă cel mai mult ca să nu le dau voie să mă ducă în locuri mlăștinoase (tensiune în relații, la muncă etc).
Meditația și practicile de echilibru psiho-emoțional pe care le fac zilnic nu doar slăbește puterea acestora, dar mă ajută să fiu conștient și să câștig mai mult timp de la impuls la acțiune pentru a reflecta dacă este un moft al copilului rănit din mine sau o realitate validă.
Pune un + dacă ai reflectat și tu careva din punctele notate mai sus (acest + tot este un act curajos al conștienței și maturității de a lua responsabilitate).
Nu cunosc persoane care nu își poartă copilul în sine… deja conștient sau nu, iată aici depinde de responsabilitatea pe care ei și-o doresc să ia și dedicația pentru creșterea personală.
UncageX oferă practici și experiențe pentru întărire și stabilitate psiho-emoțională și depășirea fricilor, te felicit și îți mulțumesc că ești parte din el 💪🙏
