Nu arată mereu ca o traumă evidentă. Uneori, arată ca perfecționismul. Ca dorința de a mulțumi pe toată lumea. Ca senzația că „nu ești niciodată destul de bună”. Sau ca frica de a fi tu însăți cu totul.
Aceasta nu se limitează doar la relațiile romantice ci se reflectă și în atitudinea față de muncă...
Când crezi că nu ești gata – tocmai atunci ești chemat...
Am observant ca unii oameni se incomodeaza cind le zic ca nu lucrez, sunt casnica. Fara copii, sotul plecat mai mereu la munca in alt oras de luni...