Nu arată mereu ca o traumă evidentă. Uneori, arată ca perfecționismul. Ca dorința de a mulțumi pe toată lumea. Ca senzația că „nu ești niciodată destul de bună”. Sau ca frica de a fi tu însăți cu totul.
Aceasta nu se limitează doar la relațiile romantice ci se reflectă și în atitudinea față de muncă...
nu este un tip de femeie. Este o stare de deconectare – de la corp, de la inimă, de la ritmul sacru al simțirii, încrederii, primirii și permiterii....
nu este un tip de bărbat. Este o stare de înstrăinare – de la inimă, de la instincte, de la adevăr și de la forța profundă a prezenței.