Cum m-am renăscut prin post, întuneric și iubire: mărturia unei femei

Notă esențială înainte să citești

Aceasta este mărturia personală a unei membre din programul „Un an cât zece” UncageX, care a trecut prin mult lucru interior, procese, retreaturi și a avut susținerea unui soț–mentor experimentat. Nu este o recomandare medicală sau un protocol de urmat, ci o experiență trăită într-un cadru sigur și cu pregătire prealabilă.

De ce am început postul cu apă

Când am hotărât să încep postul pe apă, nu a fost pentru că văzusem multe postări sau pentru că „e la modă”.

Mai ținusem eu post cu apă – odată chiar 10 zile – dar de data asta a fost altceva:
am simțit o chemare interioară foarte clară.

Mi-am pus în suflet dorința să țin 40 de zile, dar înăuntru știam deja că Dumnezeu are scris pentru mine exact cât și cum trebuie să fie.
La final, am ținut 27 de zile de post cu apă.

Primele zile: foamea, emoțiile și primele umbre

Ziua 1
M-am trezit, am băut apă cu sodă ca să-mi curăț corpul de reziduuri din mâncare. Ziua a trecut destul de normal.

Ziua 2
A fost mai greu. Simțeam foame fizică, dar și emoții de iritare și neliniște.

Ziua 3
Aici a început adevărata curățare –și a corpului, și a sufletului.
S-a ridicat la suprafață o ură puternică față de soțul meu. Nu-l mai suportam.
Mă durea faptul că el este peste tot lăudat, că lumea îl vede „mai bun ca mine”.
Simțeam că sunt într-o competiție continuă cu el.

Au început nopți grele, nedormite, pline de gânduri și emoții întunecate.

Cam pe la zilele 3–4, soțul a început să doarmă jos în living, iar eu m-am izolat complet:
nu vorbeam cu el, în general nu vorbeam cu nimeni.
M-am rupt total și m-am închis în mine.

Curățare pe toate planurile: corp, emoții, furie

Pe parcursul postului, la mine s-a activat curățirea din toate punctele de vedere.

În ziua 15, mi-a venit ciclul menstrual cu 10 zile mai devreme și a fost foarte abundent.
Seara, când m-am dus la culcare, mi s-a făcut rău:
– am râgâit de 3–4 ori,
– m-am dus jos să beau apă,
– m-am întors în pat și m-a apucat o diaree puternică.

În perioada aceea nu acceptam pe nimeni.
Eram furioasă, nervoasă, toți erau de vină.
Stăteam singură, ascultam muzică și meditam la toată viața mea.

Seara ieșeam la plimbare cu fetița mică și cu cea mijlocie, doar ca să nu mă întâlnesc cu soțul când venea de la muncă.

Plimbarea din ziua 13 și prima noapte de „ruptură”

Înziua 13, sâmbătă, am ieșit singură la plimbare.

Simțeam frig în tot corpul, dar nu voiam să mă întorc acasă.
Până la urmă, pe la ora 9 seara, m-am întors și m-am uitat la telefon:
făcusem 10.000 de pași – mă străduiam să merg cât mai mult.

Am înghețat de frig, m-am băgat direct în pat să mă încălzesc, apoi am făcut duș cu apă caldă – tot nu reușeam să-mi revin.

Noaptea, pe la miezul nopții, a început coșmarul fizic:

• nas înfundat,

• mă scutura un frig puternic,

• o durere de cap groaznică, cum n-am mai avut niciodată.

Am încercat comprese reci, nimic nu funcționa.
Am început să plâng în hohote.
Nu puteam lua nimic, eram în post.
Durerea de cap era atât de intensă încât, la un moment dat, am căzut în genunchi în fața ușii care dă spre grădină.

Aveam impresia că-mi pierd mințile și nu mă puteam ridica de jos.
În același timp, o voce interioară îmi șoptea să cer ajutorul soțului.
Dar nu aveam putere să mă ridic.

Nu știu cât am stat acolo jos, dar într-un final mi-a venit puterea să mă ridic și m-am dus la soț să-i cer ajutor.

El, fără ezitare, m-a luat lângă el, m-a cuprins strâns, a început să mă liniștească.
Eu tremuram toată, îmi era foarte frig și mă dureau cumplit capul și corpul.

Atunci, în brațele lui, am simțit protecția și căldura lui.
Îmi șoptea la ureche că mă iubește.
Spre dimineață, am adormit.

A doua zi – masaj, dragoste și o altfel de curățare

Dimineață, încă mă simțeam rău, durerile de cap persistau, dar mai ușoare.

Pe la amiază, soțul mi-a făcut masaj pe tot corpul și m-am simțit mult mai bine.

Seara, ne-am dus la culcare și, pe la miezul nopții, am făcut dragoste pentru prima dată după vreo două săptămâni în care nici nu ne atinsesem.

A fost ceva „wow”, foarte profund.
În acea noapte, corpul meu parcă ardea – simțeam că merge curățarea prin toate straturile.
Dimineață, când soțul a plecat la muncă, deja începeam să-mi revin.

A treia săptămână: rugăciuni, simptome și curățări fizice

În a treia săptămână, luni, am început ziua cu rugăciune.
Când citeam rugăciunile, simțeam că parcă mă ține cineva de gât, nu aveam aer.
Ziua însă a trecut bine.

Marți
M-am trezit ca de obicei. După rugăciune, m-am simțit puțin rău și, după 10 minute, m-a chemat la WC – o nouă curățare profundă.

Miercuri
La fel: rugăciune dimineața, apoi curățare la WC.
Eram tot mai slăbită, am băut apă, m-am odihnit puțin, apoi am ieșit cu fetele în oraș: magazin, parc cu cea mică, mulți pași (8.000).

În aceeași zi am observat că mi s-a înfundat urechea dreaptă și mă durea toată partea dreaptă a corpului – de la gât până la spate.
Seara, soțul mi-a făcut masaj și un pic s-a mai relaxat.

Noaptea am început să tușesc și să mă sufoc, ca și cum nu aveam aer.
Am ieșit la baie, am băut apă, m-am întors în cameră, m-am dezbrăcat de pijama, m-am culcat și, până la urmă, am adormit.

Joi și vineri
Același tipar: dimineața, când citeam rugăciunile, mi se făcea rău, apoi curățare la WC, slăbiciune, odihnă, plimbări cu fetele, treburile casei.

Sâmbătă
Dimineața, rugăciunile – din nou rău, dar de data asta am făcut o pauză, mi-am revenit și le-am dus până la capăt fără să mai merg la WC.
Ziua a curs normal: mâncare pentru familie, curățenie, așteptarea soțului de la muncă.

Seara am avut o sesiune foarte puternică, după care a venit la noi în ospeție cumătrul Colea (fratele lui Ion).
Am fost la magazin, am stat la masă, apoi la culcare.

Visele cu bunicii și mesajele din lumea de dincolo

În noaptea aceea am avut un vis cu Eugenia, doamna care a facilitat retreat-ul din Moldova.
Ea îi spunea niște coduri lui Ion, ca să mi le transmită mie.

Apoi parcă eram într-un beci, cu bunica și bunelul (care nu mai sunt în viață).
Bunicul cerea de mâncare. I-am propus ouă, iar el a zis:
„Tu ce, nu știi că mie îmi e rău de la ele?”.
I-am pus altceva (parcă salam, nu mai țin minte bine).

Stăteam toți trei de vorbă, iar bunelul povestea ceva interesant.

Tot în vis era și Nușca, sora lui Ion. Trebuia să mergem la un concert, ceva nu s-a primit și am zis să mergem la o patiserie.

Duminică: rugăciuni, familie și pregătirea pentru următoarea provocare

Duminică dimineață m-am trezit bine.
Am pregătit micul dejun pentru cea mică și pentru cumnatul (fratele lui Ion), am făcut rutina mea de dimineață.

Vorbind cu cumnatul, l-am pomenit pe bunelul, pentru că îl visasem.

După ce cumnatul a plecat, m-am apucat să citesc din nou rugăciunile mele de fiecare dimineață.
Spre final, din nou mi s-a făcut rău, m-am așezat, mi-am revenit și le-am terminat.

Mai târziu am gătit, am adormit-o pe cea mică. Între timp, soțul a venit acasă și am stat la o cafea cu el de vorbă.
Seara, am avut iar sesiune, iarăși foarte puternică.

După sesiune, am stat toată familia la povești.
Ne-am făcut planuri pentru săptămâna următoare și ne-am înțeles ca ei să mă susțină în următoarea provocare:
4 zile cu ochii legați. (provocarea facuta de Vadim aici video)

Am făcut fiecare câte o rugăciune, iar eu am început să plâng.
Corpul meu a intrat în panică: mi-a venit sentimentul că, după aceste 4 zile, poate nu voi mai vedea.

Și totuși, cu credință, încredere și susținerea familiei, am zis: merg înainte.
Știam în inima mea că sunt puternică și ocrotită de Dumnezeu.

Seara, pe la 9, soțul mi-a lipit ochii și mi-am pus și o mască neagră.
Cu multă încredere în mine, provocarea a început.

Noaptea a trecut bine, liniștită.

Primele două zile cu ochii legați: analiză interioară și susținere

Dimineață, mi-am dat seama că e zi doar când s-a trezit fetița mică.
Altfel, nu știam dacă e dimineață sau noapte – era o senzație foarte ciudată.

În prima zi am stat mai mult singură în cameră și am analizat toată viața mea,
de când mă țin minte până în prezent.
A fost o zi foarte importantă.
Am realizat foarte multe și mă simțeam bine.

Seara, când a venit soțul de la muncă, i-am povestit ce am simțit și ce am înțeles.
M-a încurajat și m-am dus la culcare.
Toată ziua, fetele mari au avut grijă de fetița de 2 ani.

A doua zi, m-am simțit bine, am încercat să mă implic în treburile casei alături de fete și mi-a reușit.

Când a venit soțul de la muncă, am mai stat de vorbă, iar apoi el a intrat în sesiunea noastră de la UncageX (anul 2).
M-a arătat și pe mine, m-am salutat cu Vadim, mentorul nostru, și cu toți membrii.
Vadim și grupul m-au încurajat și mi-au urat succes.

Apoi am urmat rutina de seară și la culcare.

Ziua 3 cu ochii legați: coborârea în groapă și întâlnirea cu mine

A treia zia început normal: ajutam prin casă cum puteam, vorbeam cu fetele.

La amiază, m-am dus să o adorm pe fetița mică.
După ce a adormit, a început cea mai mare provocare a vieții mele.

Am simțit un sentiment ciudat și foarte puternic în suflet.
Pentru prima dată în viața mea, m-am coborât atât de adânc în interior,
ca într-o groapă foarte adâncă și fără lumină.

Am început să plâng mult și am stat așa, în acea groapă, până spre seară.
Acolo am simțit cum inima mea începe să crească și să se deschidă,
la fel și sufletul.

Am realizat foarte multe despre mine, despre viața mea, despre cine am fost și cine am ajuns.
Plângeam și am început să mă îmbrățișez singură,
să-mi spun cuvinte frumoase și complimente.

Am realizat că eu sunt așa cum m-a creat Dumnezeu
și că nu mai vreau să mă compar cu nimeni.

Mi-am spus:

„Eu sunt Ludmila. Atât. Și e suficient. Te iubesc exact așa cum ești.”

A fost extrem de puternic și plăcut.

Tot atunci am simțit că a venit timpul să-i spun soțului meu un secret
pe care îl țineam în mine de vreo 13 ani.
Credeam că niciodată nu o să pot să i-l mărturisesc.

Și de aici a început o altă provocare între corp și minte.

Noaptea fricii și hotărârea de a mărturisi

Seara eram deja în pat, toți dormeau.
Pe la miezul nopții, mi s-a făcut foarte rău:
tremuram, inima îmi bătea tare, simțeam panică.

Dar în același timp îmi spuneam:
„Trebuie să-i mărturisesc. Vreau să ies din postul ăsta curată. Mâine, după ce îmi scot masca de la ochi, îi spun. Vreau să-i pot spune privind în ochii lui.”

Am început să vorbesc cu corpul meu, m-am rugat,
m-am ancorat în încrederea în Dumnezeu.
Cu ajutorul Lui, m-am liniștit și am adormit.

Ziua 4 cu ochii legați: slăbiciune, plimbare, curățare și așteptarea eliberării

În ziua 4 cu ochii legați și ziua 25 de post cu apă, m-am simțit mai slăbită ca înainte.
Simțeam durere în interior și o oboseală profundă.

Totuși, am ieșit la plimbare cu fetele.
Am mers și prin magazin – am vrut să trec prin cât mai multe provocări.

Fetele îmi spuneau că lumea se uita lung la mine și citea ce scrie pe mască,
dar eu mă simțeam foarte mândră de mine.

Drumul înapoi a fost dificil, abia mergeam, dar am ajuns acasă.
M-a chemat din nou la WC – o altă curățare profundă.

Apoi m-am întins în pat și așteptam cu nerăbdare seara,
să-mi scoată soțul masca de la ochi și să pot să-i mărturisesc secretul meu.

Când a venit soțul de la muncă, i-am spus că, după ce îmi scoate masca,
vreau să avem o discuție. A fost de acord.

Cu cât se apropia momentul, cu atât simțeam mai mult zbucium în corp.

Scoaterea măștii și prima eliberare

Am chemat fetele, ne-am adunat toată familia.
Soțul a început să-mi scoată masca de la ochi și apoi lipiciul.

Câteva minute nu am putut deschide ochii, mă deranja lumina.
Apoi, puțin câte puțin, am început să clipesc și să văd.

Totul părea altfel:
culorile erau mai vii, mai clare, parcă renăscuse vederea mea.

Le-am mulțumit fetelor și, desigur, soțului meu,
care nu doar m-a susținut și încurajat,
dar și venea de la muncă obosit și făcea treburile casei pe care fetele nu le puteau prelua.

Apoi am rugat fetele să ne lase singuri, că avem ceva important de discutat.

Ne-am așezat pe pat, față în față.
Eu, tremurând puțin, am început să mă destăinui.
I-am spus tot.

Am început să plâng.

La un moment dat, am simțit la el o reacție puternică,
parcă ar fi vrut să mă lovească.
Dar el a închis ochii, a stat cu emoția aceea,
apoi m-a cuprins strâns și mi-a spus că mă iubește.

Atunci am simțit o mare eliberare,
dar nu știam că mai aveam de trecut printr-o etapă și mai profundă.

A doua zi: durerea din corp și distanța lui

Dimineață, soțul a plecat la muncă.
Simțeam că ceva nu e în regulă.

I-am scris un mesaj – nu a răspuns.
I-am mai scris încă unul, apoi încă unul – nimic.

În interior, simțeam o durere imensă, ca și cum ceva mă sufoca.
Aveam dureri groaznice, mă zvârcoleam în pat, nu aveam putere să mă ridic.

Pe la amiază, am decis să-l sun.
Mi-a zis că ieri a simțit un sentiment, iar azi simte altceva;
că încearcă să proceseze totul cu inima și sufletul
și că, momentan, nu prea vrea să vorbească cu mine.

N-am insistat prea mult, deși sufletul meu urla.

Seara, când a venit acasă, a venit la mine, m-a întrebat cum mă simt.
I-am explicat.

A ieșit puțin la plimbare cu fetița mijlocie și cea mică.
După ce au venit, am stat toți în living, ne uitam la televizor.

I-am spus că am nevoie de ajutorul lui, că mă doare foarte tare în interior.
M-a cuprins și, între timp, a ațipit puțin.

După aceea, s-a dus la baie, iar eu cu fetele am mers la culcare.

Când a ieșit de la baie, mi-a spus ca, după ce adoarme cea mică, să mergem în camera alăturată.

Ritualul de curățare profundă și renașterea

După ce a adormit fetița, ne-am dus în camera de alături,
ne-am așezat pe pat față în față.

Mi-a spus că vrea să vorbească, să-l ascult fără să-l întrerup,
apoi voi vorbi și eu la fel.

A început să verbalizeze tot ce a fost negativ în viața noastră
de când ne-am căsătorit până în prezent.
La final, și-a cerut iertare.

A fost greu, dar l-am privit în ochi și am primit ceea ce spunea.

Apoi am făcut și eu același lucru:
mi-am spus partea, mi-am cerut iertare.
A fost foarte profund și puternic.

Totuși, încă simțeam că mai e ceva în mine, încă nu eram complet eliberată.
Mă simțeam în continuare rău și simțeam că doar el mă poate ajuta.

I-am spus: „Te rog, ajută-mă, mai este ceva, încă mi-e rău.”

Atunci el a început să facă un fel de ritual de curățare:
mă întreba ce simt, unde simt, cum e durerea, de unde vine.

La un moment dat, el a văzut la mine în privire ceva ciudat:
s-a tulburat, și a spus că parcă au apărut încă doi ochi, care nu erau ai mei.

Eu am început să râgâi foarte tare, să tușesc, să vomit, să plâng.
M-am lăsat complet în mâinile lui, cu încredere totală.

A fost atât de puternic încât abia a doua zi am realizat ce s-a întâmplat cu adevărat:
o curățare foarte profundă, o renaștere a mea – curățată și luminată.

După toate acestea, ne-am onorat corpurile cu dragoste.

Cum mă simt acum: recunoștință, putere și un NU clar pentru cei nepregătiți

Acum pot să spun, din tot sufletul, că m-am renăscut cu adevărat.

Trăiesc o viață frumoasă, plină de iubire și fericire.
Am acceptat totul așa cum a venit și prin tot ce a trebuit să trec.
Simt că am eliberat tot trecutul.

Datorită tuturor provocărilor vieții am devenit cine sunt acum:
– puternică în forțele mele,
– încrezătoare,
– foarte fericită,
– fără frici, fără blocaje (cel puțin nu în aceeași formă ca înainte).

Vreau să-mi mulțumesc, în primul rând, mie
pentru curajul și încrederea cu care am pășit în această provocare.

Mulțumesc familiei mele, copiilor mei.
Un mare „mulțumesc” soțului meu:
– care a fost mereu alături de mine,
– m-a încurajat,
– m-a susținut,
– a avut grijă de copii,
– a fost prezent chiar și când eu eram în întunericul meu.

Sunt foarte recunoscătoare și îi mulțumesc lui Dumnezeu căeleste soțul meu:
cel mai frumos, deștept și curajos.

Nu în ultimul rând, mulțumesc UncageX și mentorului meu, Vadim,
datorită căruia și uneltelor pe care le-am pus în practică am învățat:
– cum să devin puternică,
– cum să am încredere în mine,
– cum să mă iubesc cu adevărat,
– cum să depășesc orice frică ce înainte îmi conducea viața.

Și vreau să spun foarte clar:

Nu recomand nimănui să încerce o astfel de provocare dacă nu simte chemarea profundă în suflet.

Eu nu am fost ghidată de niciun specialist sau medic.
Am fost ghidată doar de sufletul și inima mea, de încrederea și puterea mea interioară și de Dumnezeu. 🙏

Disclaimer important

Aceasta nu este o recomandare medicală, ci mărturia personală a unei participante din programul „Un an cât zece” din comunitatea UncageX.

Ea venea deja cu:

• mult lucru preventiv făcut înainte: procese de curățare a relațiilor, lucrul cu traumele, retreat de profunzime;

• ghidare emoțională și spirituală constantă în programele UncageX;

• un soț care este mentor în UncageX, obișnuit să țină spațiu, să lucreze cu emoții intense și procese profunde.

Asta înseamnă că:

• nu a intrat în acest post „de nicăieri”,

• avea deja structură interioară, susținere emoțională, spirituală și de cuplu,

• și un spațiu de siguranță foarte diferit față de cineva care ar încerca așa ceva singur, fără susținere.

Nu este o recomandare să ții post pe apă, 27 de zile sau să stai cu ochii legați 4 zile.
Nu este un protocol UncageX. Nu este un sfat medical.

Este povestea unei femei care a simțit o chemare profundă în suflet,
a avut pregătire anterioară, un cadru de lucru interior și un soț-mentor cu experiență,
și și-a ascultat această chemare pe propria răspundere.

Dacă ai probleme de sănătate, traume active, tulburări alimentare sau dezechilibre emoționale,
este esențial să:

• cauți un medic / specialist,

• să nu copiezi astfel de procese doar pentru că „au funcționat pentru altcineva”.

Fiecare corp, fiecare psihic și fiecare drum spiritual este unic.
Ia din această mărturie inspirația, nu „rețeta”.