De ce căscăm sau adormim în timpul practicilor interioare? Ce vrea corpul să ne spună
Căscatul și somnolența din timpul meditației, respirației conștiente sau al lucrului interior nu sunt slăbiciuni sau semne de lene. Ele sunt mesaje subtile și importante de la corp, psihic și suflet. Când le înțelegem corect, în loc să le respingem sau să ne jenăm, ele devin ghizi prețioși în procesul de vindecare.
Ce înseamnă căscatul la diferite niveluri?
La nivel fizic:
Căscatul apare când creierul este ușor supraîncălzit sau oxigenarea e scăzută. Este modul natural al corpului de a răcori sistemul nervos și a restabili echilibrul.
Căscăm des după sport, când stăm în spații închise sau după perioade intense de concentrare. Practicile interioare declanșează uneori același efect, mai ales când tensionăm inconștient musculatura sau ținem respirația.
La nivel mental:
Căscatul apare când atenția începe să scadă. Este o invitație la pauză, reconectare sau schimbarea stării.
Dacă te forțezi să „rămâi treaz spiritual” dar corpul îți spune „e prea mult”, căscatul vine ca un buton de resetare. Nu înseamnă că ești slab, ci că ai nevoie de răbdare cu propriul ritm.
La nivel emoțional:
Căscatul este profund legat de empatie. Este contagios și apare mai des în grupuri în care emoțiile sunt partajate.
În lucrul cu emoțiile, căscatul poate apărea atunci când un val emoțional suprimat se eliberează, chiar dacă conștient nu „simți” mare lucru. Asta se întâmplă des în terapie, meditație de grup sau exerciții de prezență.
La nivel subtil și spiritual:
În tradițiile yoghine și șamanice, căscatul este un semn că nadi-urile (canalele subtile de energie) se curăță. Poate însoți eliberarea de traume vechi sau frici adânci.
Este un mod prin care corpul și sufletul tău „transpiră” dinăuntru spre afară lucruri pe care mintea nu le poate articula.
De ce adormim uneori în timpul meditației sau introspecției?
Adormirea nu înseamnă mereu „eșecul” de a rămâne prezent. Adesea, este o strategie de protecție a sistemului nervos.
Posibile cauze:
Corpul intră într-o stare de siguranță pentru prima dată, iar somnul apare ca o eliberare.
Activăm inconștient o traumă iar corpul, neavând resurse să o simtă pe deplin, preferă să „închidă lumina” prin somn.
Suntem extenuați, iar practica creează spațiul de odihnă profundă de care nu avem parte în mod normal.
Important: Nu te învinovăți dacă adormi în timpul unei practici. Uneori, adormirea este o formă de vindecare somatică profundă.
Cum poți lucra conștient cu aceste semnale?
Observă cu blândețe – nu te judeca dacă începi să caști sau să adormi.
Respiră profund și încet – adesea, căscatul dispare când oxigenul revine în flux.
Fă pauze mici – uneori, o pauză scurtă între exerciții previne colapsul energetic.
Verifică-ți corpul – ești tensionat? Îți ții respirația? Ai mâncat prea greu?
Întreabă-te sincer – fugi de o emoție sau pur și simplu corpul tău are nevoie de odihnă?
Căscatul nu e o piedică. E un portal.
Atunci când te oprești din a te judeca pentru reacțiile tale, începi să înțelegi că fiecare gest mic este o parte din vindecare. Într-o lume unde suntem învățați să ne forțăm constant, a asculta corpul cu blândețe este un act de curaj și iubire.
Dacă simți că a venit timpul să ai o relație mai profundă cu tine...
...să înțelegi ce-ți transmite corpul, emoțiile și sufletul – și să nu mai simți că e „ceva greșit cu tine” când ai reacții precum căscatul, fuga mentală sau somnul în practici – atunci poate e timpul pentru ceva mai mult decât o meditație ocazională.
