Moștenirea nevăzută: Trei generații. Două țări. Același tipar -

Când vrei să schimbi ceva în viața ta, de unde începi?

De cele mai multe ori, primul impuls este să cauți ce să faci diferit.

Cum să nu te mai enervezi. Cum să nu mai controlezi. Cum să nu mai reacționezi ca părinții tăi. Cum să nu transmiți copiilor ceea ce te-a durut pe tine.

Cauți metode, exerciții, tehnici. Îți promiți că data viitoare vei reacționa altfel.

Dar există ceva important aici.

Cum poți schimba un comportament pe care nici măcar nu îl observi în timp ce îl repeți?

Și chiar dacă începi să-l observi, cum alegi ceva diferit, dacă modul în care ai crescut ți se pare firesc, chiar și atunci când te face să suferi?

Cred că aici se află una dintre cele mai mari dificultăți ale schimbării tiparelor de familie.

Mulți oameni încep direct cu al treilea pas. Cu acțiunea.

Dar înainte de a face diferit, există două capacități fundamentale care trebuie dezvoltate.

1. Să poți VEDEA.

Nu doar să știi, teoretic, că există tipare transmise în familie. Ci să te surprinzi în propriile reacții, în cuvintele tale, în felul în care te comporți cu oamenii apropiați.

Să observi că, uneori, tocmai ceea ce te deranjează la părinții tăi apare și în felul în care te porți tu.

Și acesta poate fi unul dintre cele mai dificile lucruri de recunoscut. Pentru că e mult mai ușor să vezi comportamentul altuia decât să te vezi pe tine în timp ce faci ceva asemănător.

2. Să poți DISCERNE și ALEGE diferit.

Pentru că nu tot ce este familiar este și sănătos.

Dacă ai crescut într-o familie unde iubirea se exprima prin îngrijorare permanentă, control, sacrificiu sau critică, este posibil să confunzi aceste comportamente cu grija firească.

Nu pentru că ai ales conștient asta, ci pentru că așa ai învățat să relaționezi.

Ai nevoie să descoperi că se poate și altfel. Că poți iubi fără să controlezi. Că poți avea grijă fără să decizi permanent în locul celuilalt. Că poți respecta familia fără să repeți fiecare comportament pe care l-ai cunoscut acolo.

3. Să începi să FACI diferit.

Abia aici practica, metodele și exercițiile capătă un sens mai clar.

Și chiar și atunci, schimbarea are nevoie de repetare. O conștientizare poate deschide o posibilitate nouă, dar nu înseamnă automat că un tipar format de-a lungul anilor a dispărut.

Altfel, riscăm să schimbăm doar decorul, în timp ce în relațiile noastre continuăm să jucăm aceleași roluri.

Iar ceea ce mi se pare deosebit de interesant este că uneori asemenea lucruri devin vizibile nu în timpul unei lecții sau al unui exercițiu, ci în mijlocul unei zile absolut obișnuite.

Așa s-a întâmplat și cu Carolina, mamă a doi copii, stabilită în Irlanda și membră în mentoratul UncageX.

Ea a scris un mesaj în grupul nostru, pornind de la o întâmplare din timpul unei vizite la părinții ei, în Moldova.

I-am cerut permisiunea să îl împărtășesc și aici.

Vreau să îl citești cu cuvintele ei, pentru că, dincolo de observația psihologică, există ceva foarte uman în felul în care a recunoscut un comportament familiar, a râs de situație și a făcut o alegere diferită.

Mesajul Carolinei

Bună, dragilor! ❤️

Astăzi vreau să împărtășesc cu voi o întâmplare simplă, din viața mea, dar care mi-a adus o conștientizare de-a dreptul WOW!

În această perioadă mă aflu în Moldova, la părinții mei, pentru a fi alături de mama, care a suferit o operație la picior. Soțul meu, fiica și feciorul mai mic au rămas acasă, în Irlanda.

Astăzi, tata a dat drumul păsărilor prin grădină sa mai ciuguleasca dupa stransul strugurilor, Mama, nemulțumită de ceea ce făcuse el, a decis să meargă prin grădină să vadă ce se întâmplă cu păsările.

Și imaginați-vă, mama este după operație și se deplasează cu două cârje prin pământul umed 😅

Eu, văzând-o cum merge prin grădină, am început să o urmăresc cu privirea, să văd unde se duce și ce face.

Și, sinceră să fiu, simțeam cum mă iau nervii! 😅

În mintea mea apăreau tot felul de gânduri:

„De ce nu stă liniștită? De ce trebuie să meargă tocmai acum prin grădină? Dacă pățește ceva?”

Cu cât o urmăream mai mult, cu atât mă enervam mai tare!

În același timp, vorbeam la telefon cu fiica mea, care se afla în Irlanda. Ea îmi povestea ce făceau acasă tatăl și fratele ei, fiind și ea atentă la tot ce se întâmpla în lipsa mea, nu pun lucrurile la loc, nu șterg vesela și tot așa 😃

Și, dintr-odată… BUM! 💥 O CONȘTIENTIZARE!

Stai puțin! Ce se întâmplă aici?! 😳😂

Mama îl controla pe tata.

Eu o controlam pe mama.

Iar fiica mea îi controla pe tatăl și pe fratele ei!

Trei generații de femei, în două țări diferite, și același tipar: CONTROLUL! 😂

În acel moment, parcă m-am văzut din exterior!

Și i-am spus fiicei mele ce tocmai realizasem. Am început amândouă să râdem de toată situația! 😂❤️

Mi s-a părut atât de amuzant și, în același timp, atât de profund!

Am realizat cât de subtil putem prelua anumite comportamente din familie, fără să ne dăm seama.

Și ce interesant! Cu câteva clipe înainte eram plină de nervi, urmărind fiecare mișcare a mamei, iar acum râdeam împreună cu fiica mea!

Și știți ce am făcut după această conștientizare?

Pur și simplu, am intrat în dormitorul meu și am continuat liniștită conversația cu fiica mea.

Am lăsat controlul! ❤️

Mama cu alegerile ei, tata cu păsările lui, iar eu cu liniștea mea! 😂

Nu am mai simțit nevoia să urmăresc fiecare pas al mamei sau să mă enervez pentru ceea ce făcea ea.

Nu m-am judecat, nu am judecat-o nici pe mama și nici pe fiica mea. Ceea ce nu făcusem niciodată 🫠

Pur și simplu am observat, am conștientizat, am râs și am ales să fac diferit.

Pentru mine, acesta a fost un moment de WOW! 🤩

Am realizat că, de multe ori, controlul se poate ascunde în spatele grijii, al iubirii și al dorinței ca celor dragi să le fie bine.

Dar am mai înțeles ceva foarte important:

Nu pot controla alegerile celorlalți, dar pot alege cum reacționez eu la ele.

Și poate că uneori nu este nevoie să ne luptăm cu un tipar sau să ne criticăm pentru el. Este suficient să-l observăm, să devenim conștienți și să alegem altfel.

Astăzi am trecut de la nervi și control la râs, acceptare și liniște interioară. ❤️

Am vrut să împărtășesc cu voi această experiență pentru că mi-am dat seama că uneori cele mai mari conștientizări vin din cele mai simple întâmplări ale vieții.

Și, câteodată, vin chiar cu un hohot de râs! 😂❤️

Mulțumesc și mă închin lui Vadim si și echipei @uncageX pentru asta, fără voi nu cred ca conștientizam vreo dată 🙏🥰 Ahoo

Ce primești din neamul tău nu trebuie să fie tot ce duci mai departe

Poate că și tu ai recunoscut ceva din propria viață în povestea Carolinei.

Poate ai crescut cu anumite reguli despre cum trebuie să fie un părinte, un soț, o soție sau un copil bun. Și poate că unele dintre ele continuă să-ți influențeze reacțiile, chiar dacă astăzi ai propria familie și propria viață.

Nu trebuie să-ți condamni părinții pentru a recunoaște ce te-a durut. Și nici să respingi tot ce ai primit de la ei pentru a alege ceva diferit.

Dar există o responsabilitate care îți aparține: să începi să observi ce continui să duci mai departe.

Pentru că ceea ce rămâne neobservat poate continua să se repete, inclusiv în relațiile cu oamenii pe care îi iubești cel mai mult.

Nu poți schimba trecutul neamului tău. Dar poți începe să schimbi direcția în care merg lucrurile de la tine mai departe.

Invitația este la un proces profund de observare, înțelegere și schimbare, nu la o soluție rapidă.

Descoperă cum poți începe un proces de schimbare în UncageX

Nu trebuie să repeți tot ce ai moștenit pentru a aparține familiei tale.