Trăirile vindecării - călătoria mea în întuneric, spre lumină
Viața dinainte de mine
În viața mea de dinainte — cea în care ascundeam sub covoraș ani întregi de durere — trăiam un haos continuu.
Emoțiile erau împrăștiate, gândurile alergau în toate direcțiile, iar aerul din piept parcă nu îmi ajungea niciodată. Corpul tremura, iar la fiecare confruntare cu realitatea simțeam o energie puternică pornind din stomac, urcând spre cap, apoi coborând brusc în brațe și picioare.
Știam conștient că trăiesc o viață care nu e a mea. Căutam răspunsuri, teorii, justificări — orice m-ar fi ajutat să accept. Eram într-o fugă continuă după explicații, încercând să înțeleg de ce sunt așa. Îi găseam vinovați pe ceilalți, mă victimizam, doar ca să obțin confortul care îmi spunea: „Da, viața asta e a ta.”
Dar nu era.
Zilnic mă învârteam într-un cerc al gândurilor, ca și cum un lanț al durerii mi-ar fi fost prins de gât. Pe el era un lacăt mare, pe care scria:
„Cine e vinovat?”
Iar răspunsul era mereu același: Mama.
Aveam 11 ani și jumătate când mama a plecat la muncă departe. Primii patru ani nu am văzut-o deloc. Apoi apărea și dispărea din viața mea, la fel de brusc.
La 18 ani am plecat eu. Relația noastră s-a construit prin scrisori, colete și apeluri telefonice.
Durerea era uriașă, iar în sufletul meu, cea mai sfântă ființă devenise vinovată pentru tot.
Conștient o iubeam și o iertasem. Dar în adâncul meu, lanțul durerii rămânea tot acolo.
Simțeam vină, rușine, tăcere. Mi-era teamă să recunosc durerea — ce fel de om ești dacă îți urăști mama?
În momentele cele mai negre chiar o uram.
Tot ce mi-am dorit vreodată a fost să îi pot spune tot ce am în suflet. Să o rog să îmi deschidă lacătul.
Dar n-am reușit.
Relația noastră era construită pe frici — fiecare purta propriile răni. Trăiam ca două oglinzi sparte, pline de iubire infinită, dar și de durere sfâșiată.
Cerșeam iubirea și aprobarea ei prin muncă, prin reușite, prin medalii.
Dar niciuna nu îmi aducea pacea.
Am trăit o viață încercând să demonstrez că nu sunt ca ea.
Mai târziu am înțeles: fugeam de mine.
Când am început să mă vindec
Prima dată am simțit eliberarea la primul Weekend Transformational.
Într-o practică de constelații condusă de Ana Daud, am conștientizat că mama mea nu a fost vinovată.
Ea doar a dus mai departe un lanț al durerii transmis de strămoși.
M-am speriat. Am fugit din practică și m-am ascuns în baie.
Plângeam necontrolat, simțind cum sufletul mi se rupe de durere și frică.
Dar acolo, printre lacrimi, a început vindecarea mea.
De ce scriu acum
Poate vă întrebați — și mă întreb și eu — de ce scriu acest articol acum, după mai bine de doi ani de lucru cu mine.
Răspunsul e simplu: pentru că, deși trăiesc în adevăr, încă mai visez uneori viața veche.
Și când mă trezesc, simt vinovăție, durere, rușine. Mă judec pentru vis, și apoi caut lecția.
Poate că aceste vise sunt vocea subconștientului meu care îmi spune că nu m-am iertat complet.
Că încă nu am acceptat toate părțile din mine.
În tot acest proces am lăsat să plece lucruri la care țineam: vise, oameni, relații, roluri.
Am renunțat la medalii obținute din dorința de a fi văzută și pusă pe un podium — dar nu de lume, ci de mama.
Față în față cu mine
La primul retreatul Regăsirea Sinelui am înțeles că dragostea și validarea pe care le cerșeam de la mama erau, de fapt, dragostea și validarea mea față de mine.
Eu eram cea care mă respingeam și tot eu cea care cerșeam iubirea.
Atunci am simțit pentru prima dată iubirea pură, eternă, a mamei — iubirea care fusese acolo mereu, dar pe care eu o respinsesem din durere.
M-am văzut îngenuncheată în fața ei, cerându-mi iertare pentru felul în care am privit durerea.
Am simțit o iubire cerească, profundă, imposibil de descris.
Am crezut că am iertat-o complet — și poate că am făcut-o, la un anumit nivel.
Dar viața mi-a arătat că iertarea nu e un moment, ci un drum.
Boala, oglinda sufletului
Recent, boala a venit ca un profesor.
M-a obligat să stau față în față cu mine.
Am înțeles că încă mă judec, că încă alerg, subtil, după validare.
Am văzut toate acestea oglindite în oameni și situații.
Când am realizat că așteptările mele de la alții sunt, de fapt, așteptările mele față de mine, am simțit un cutremur în fiecare celulă.
Mi-am dat seama că nici măcar nu îmi permisesem să plâng moartea acelei versiuni vechi din mine.
Atunci am înțeles că respingerea iubirii mamei era, de fapt, respingerea iubirii mele de sine.
Iar acum învăț să primesc.
Să mă iert.
Mă iert…
Mă iert pentru că am divorțat — chiar dacă a fost necesar.
Mă iert pentru că fiul meu crește cu părinți separați — pentru că acesta este drumul lui perfect.
Mă iert pentru că am simțit ură față de mama — pentru că acea ură a fost leacul tămăduirii mele.
Și nu doar al meu, ci al întregului nostru neam.
Știu că acest proces nu s-a încheiat.
Vor mai veni etape, și altele după ele.
Dar acum nu mai fug.
Am înțeles că durerea nu e dușmanul meu — e călăuza mea spre iubire.
Acum știu
Toate emoțiile mele sunt importante: și cele luminoase, și cele grele.
Fiecare lacrimă, fiecare teamă, fiecare doză de durere — toate sunt părți din mine și din mama mea.
Iar prin acceptarea lor, fac pace cu amândouă.
A face pace cu mama nu înseamnă doar a o ierta pe ea, ci a te ierta pe sine.
A te vedea, a te primi și a te iubi exact așa cum ești — cu toată povestea ta.
👉 Dacă și tu simți că e timpul să pui jos lanțul durerii pe care l-ai purtat atâta timp,
dacă vrei să înțelegi mai profund ce îți transmit emoțiile tale,
și dacă îți dorești să faci primii pași către eliberare, iertare și împăcare cu tine,
te invit cu blândețe la o consultație gratuită de ghidare.
Este un spațiu sigur, în care putem explora împreună rădăcina durerii tale,
să aducem claritate acolo unde a fost confuzie
și să descoperim pașii potriviți pentru tine, în ritmul tău.
Pentru că viața ta nu trebuie să fie o continuare a durerii din neam.
Poate fi începutul unei noi povești — una în care tu alegi pacea, iubirea și întregirea.
👉Programează o consultație gratuită aici
Simți că ceva te blochează și nu știi ce?
Fă testul gratuit de 10 minute și află care frică sau blocaj te ține pe loc și cum să începi să te eliberezi, cu o soluție simplă. Creat de UncageX, specialiști în depășirea fricilor și crearea schimbării.
