Când zâmbetul devine rană: călătoria de la mască la adevăr
După un interviu cu un membru din UncageX — să-l numim Ștefan — am trăit un moment care m-a zguduit profund. El povestea cum, atunci când era mic, primea bătaie pentru că râdea. Simplul fapt că era fericit devenea un motiv de pedeapsă.
L-am ascultat cu inima strânsă și, pe măsură ce vorbea, am simțit cum o amintire veche, uitată, se trezește în mine.
Și eu am trăit același lucru.
Când eram copil, râdeam des. Râdeam fără motiv, fără sens, fără glume — pur și simplu pentru că așa sunt copiii: plini de viață, liberi, neobosiți în bucurie.
Dar acea libertate nu era permisă. Pentru râsul meu, eram bătută de tatăl meu.
El îmi repeta des fraza: „După râs vine plânsul!” — și, ca să se asigure că o învăț bine, îmi demonstra cu cruzime că așa e.
Iar mama adăuga: „Râzi ca o căscată, tu ești fetiță!”
Îmi amintesc un moment clar: am râs atât de tare încât am făcut pe mine. Nici atunci nu știam de ce râdeam, dar știu că după acel moment, ceva s-a frânt în mine.
Am învățat să-mi ascund emoțiile.
Să-mi ascund bucuria, să-mi ascund tristețea, să-mi ascund adevărul.
Și, mai ales, am învățat să zâmbesc chiar și atunci când sufletul meu plângea.
Astăzi sunt mamă.
Am doi copilași — un băiețel și o fetiță. Iar fetița mea îmi seamănă atât de mult, încât rudele îmi spun mereu: „E copia ta!”
Ea râde... râde mult, fără motiv, cu poftă, cu toată ființa ei. Uneori râde până nu mai are aer, iar râsul ei e atât de molipsitor încât începem să râdem toți, fără niciun motiv.
Dar la început, când ea izbucnea în râsul ei spontan, în mine se activa ceva vechi.
Simțeam o tensiune ciudată, o voce ascunsă care spunea: „Ce-i cu ea? De ce râde așa aiurea?”
Apoi, într-o clipă de conștientizare, mi-am dat seama: e perfect normal. E firesc să râdă.
Și i-am spus soțului: „Eu, pentru un astfel de râs, trebuia să mănânc bătaie...”
În clipa în care am rostit acele cuvinte, am izbucnit în plâns.
Mi s-a făcut milă... milă de mine, de Violeta cea mică, care nu a avut voie să râdă.
Și, în același timp, am simțit o imensă recunoștință.
Pentru că, prin râsul fiicei mele, se vindecă și copilul din mine.
Prin libertatea ei, eu învăț să fiu liberă.
Din râsul meu sincer și pur, am început să râd la comandă.
„Râde, vorbește, taci...” — și așa am învățat să fac din râs un scut de protecție și apărare.
Râdeam când sufletul meu urla, când durerea era prea mare pentru a fi exprimată altfel.
Râdeam ca să aduc pace.
Râdeam ca să atrag atenția.
Râdeam ca să salvez ceva ce, de fapt, nu era al meu de salvat.
Așa am devenit clovnul familiei — cea care aduce zâmbete, dar nu are voie să râdă cu adevărat.
Cine cunoaște istoria clovnilor știe: ei sunt printre cei mai triști oameni de pe pământ.
Ani de zile am purtat acest zâmbet fals în spate.
Această nevoie de a ajuta, de a salva, de a aduce lumină în viețile altora — fără să-mi dau seama că, în tot acest timp, mă pierdeam pe mine.
Ca adult, am devenit expertă în a masca orice durere în spatele unui zâmbet aparent sincer.
Dar privind înapoi, îmi dau seama că acel zâmbet nu era bucurie — era un scut.
Dar viața, cu blândețea ei uneori dureroasă, nu întâmplător m-a adus în spațiul UncageX.
Aici, pas cu pas, am început să descos fiecare fir al acelui zâmbet fals.
Cu ajutorul uneltelor și al practicilor de aici, am început să-mi dau voie să fiu reală.
Îmi amintesc un moment dintr-un weekend transformațional, când Vadim mi-a spus:
„Tu ce ești, clovn?”
În acel moment, m-a durut. M-am simțit atacată, neînțeleasă.
Dar mai târziu am înțeles: era o oglindă.
O chemare la adevăr.
Am avut curajul să privesc acea parte din mine.
Și am vindecat-o.
Astăzi, nu mai port un zâmbet fals.
Când simt să râd, râd din toată inima.
Când simt să plâng, plâng.
Și în fiecare lacrimă, în fiecare zâmbet adevărat, simt cum mă întorc acasă — la mine.
✨ Astăzi zâmbesc nu ca să salvez, ci pentru că sunt liberă.
Și pentru mine, asta e adevărata vindecare prin iubire și compasiune.
Simți că ceva te blochează și nu știi ce?
Fă testul gratuit de 10 minute și află care frică sau blocaj te ține pe loc și cum să începi să te eliberezi, cu o soluție simplă. Creat de UncageX, specialiști în depășirea fricilor și crearea schimbării.
