Cum să descoperi și să întărești valoarea de sine
Atunci când încerci prea mult să dovedești că ești cineva, este pentru că în interior îți zici constant că ești nimeni.
Când insiști ca alții să-ți ofere respectul care „îți se cuvine”, este pentru că în interior există o înjosire constantă de sine.
Ceea ce cauți în exterior de la alții este ceea ce ai nevoie în interior de la tine. Este doar o încercare de a lua din exterior ceea ce ai nevoie din interior. Este un indicator al lipsei de cunoaștere și gestionare interioară.
Unul dintre comportamentele comune ale persoanelor cu valoare scăzută de sine este prioritizarea nevoilor și cerințelor altora, a lucrurilor „care trebuie” în favoarea celor care îi plac sau de care are nevoie sinele. Mereu este lipsă de resurse, căci resursele (timp, bani, energie) sunt în primul rând alocate spre exterior, iar oferirea pentru propriile dorințe se face doar din ce rămâne... ceea ce nu este niciodată suficient. Mereu mai este ceva sau cineva care trebuie ajutat, oferit sau satisfăcut.
Cum să descoperi și să întărești valoarea de sine
De ce uneori simțim că nu avem valoare sau că ceea ce facem nu are valoare?
Una dintre percepțiile comune, adesea rezultată din educația din copilărie, este că valoarea de sine este definită prin ceea ce creăm, prin realizările noastre sau prin aprecierea pe care o primim de la ceilalți. Ne comparăm adesea cu notele obținute, laudele primite de la profesori sau succesul în activitățile desfășurate.
Pe măsură ce cresc, aceste percepții se transformă în judecăți bazate pe realizările din carieră, pe câți bani câștigăm sau pe ce mașină conducem. Dacă nu obținem aceste confirmări externe, ne putem simți fără valoare. În relații, această percepție se manifestă prin puterea pe care o avem, adesea creând o dinamică distructivă.
A doua percepție comună este cea legată de poziția socială. De multe ori, fetele sunt evaluate în funcție de frumusețeași îngrijirea lor față de ceilalți, în timp ce bărbații sunt apreciați în funcție de stabilitatea financiară și de calitatea gospodăriei lor.
A treia percepție, poate cea mai importantă, este cea a valorii esențiale a sufletului uman, oferită de Creator. Fiecare ființă umană are valoare intrinsecă, la fel cum fiecare este încălzit de același soare.
Dar cum putem înțelege și aplica aceste concepte în practică? Aceasta este întrebarea pe care ne-o punem aici, la UncageX, și reprezintă sarcina procesului pe care l-am creat pentru a ajuta fiecare persoană să-și descopere propria valoare. În teorie, există numeroase opțiuni și recomandări pentru a vedea și valorifica sinele. Toate sunt parțial corecte, dar nu sunt universale, deoarece fiecare persoană, situație și familie este diferită, având consecințe diferite în funcție de contextul și timpul în care ne aflăm.
În practică, înțelegerea și împuternicirea valorii de sine aduse de teorie pot fi adesea neclare sau neeficiente. Există multe elemente care pot împiedica acest proces, cum ar fi traumele emoționale sau diferențele dintre energiile masculine și feminine, inclusiv rolurile pe care le au acestea.
Un aspect important de reținut este că nivelul valorii de sine influențează alegerile pe care le facem, cât de mult credem în noi înșine și cum ne dedicăm standardelor sau scopurilor noastre. Valoarea de sine poate fi comparată cu prețul unui produs: dacă nu știm valoarea sa, cum putem stabili un preț corect? Și dacă nu exprimăm prețul nostru, cum pot alții să-l cunoască? Atunci când această valoare se bazează pe performanță, gen sau teorii spirituale, există riscul de a ne confrunta cu evaluările și așteptările celorlalți, ceea ce poate duce la o luptă interioară constantă.
În primii cinci ani de activitate cu UncageX, am primit adesea întrebări de la cunoscuți, precum „Ce faci? Reușești să faci bani cu acest proiect?” Mă simțeam incomod și rușinat să răspund că nu este vorba despre bani, că nu câștig prea mult, deși știam că orice activitate necesită o structură și profit pentru a putea continua. Aceasta mă făcea să simt că ceea ce fac are o valoare mică. Reflectând, am realizat că întrebările lor reflectau nu doar percepția lor asupra valorii activității mele, ci și conștientizarea mea că această activitate are nevoie de o structură, un proces și profit pentru a crește. A avea nevoie de aceste lucruri nu diminua valoarea proiectului meu, ci mă ajuta să înțeleg mai bine ce trebuie să fac pentru a întări ceea ce am ales să dezvolt, dezvăluind totodată mai multe aspecte valoroase din interiorul meu.
Era o provocare, mai ales când părinții mă întrebau ce fac. În primii ani, eu însumi nu înțelegeam ce construiesc, explorând în continuare ce îmi doresc să creez (acesta fiind unul dintre cele două legăminte ale contractului personal bazat pe filosofia toltecă). Am realizat că disconfortul pe care îl simțeam atunci când mă întrebau era generat de faptul că nici eu nu știam cum ar putea ei să înțeleagă ceea ce fac. Cu timpul, mi-am dat seama că am nevoie de claritate, nu doar pentru ceilalți, ci și pentru mine în legătură cu ceea ce creez. A continua să activez și să creez pentru a oferi claritate mi-a eliminat iritările și așteptările ca ceilalți să recunoască valoarea muncii mele. Am realizat că ceea ce creez nu determină valoarea mea personală. (calatoria de realizare a viziunii si directiei)
Această asociere este adesea dificil de depășit, deoarece face parte din programarea noastră: am fost educați să fim lăudați și răsplătiți atunci când reușeam și să fim pedepsiți sau neglijați atunci când greșeam. De aceea, avem nevoie de multă reflecție.
Discutând cu practicanții si reflectand călătoria mea, am observat câțiva pași esențiali:
Rezolvarea și gestionarea valorii de sine ca rezultat al acțiunilor, nu ca scop.
Focalizarea pe construirea valorii ca o destinație greșită, care ne îndepărtează de scopul principal – descoperirea valorii care există deja, dar nu este evidentă.
Conștientizarea că fiecare ființă umană are o valoare intrinsecă, dar cum putem vedea și asuma această valoare? Această percepție influențează fericirea, starea de bine, relațiile și succesul nostru.
O serie de consecințe și indicații ale valorii de sine scăzute sunt:
În Aspectul Stării de Sine
Auto-critică excesivă: Persoanele cu valoare de sine scăzută tind să fie extrem de critice cu ele însele. Se concentrează pe greșelile și defectele lor, adesea supraestimându-le și minimalizându-și realizările.
Sentimentul de inutilitate: Acești indivizi simt adesea că nu merită succesul sau fericirea, dezvoltând un sentiment persistent de neutilitate și lipsă de valoare.
Anxietate și depresie: Valoarea de sine scăzută este strâns legată de stări de anxietate și depresie, deoarece indivizii nu cred că pot face față provocărilor vieții și nu văd un viitor pozitiv pentru ei înșiși.
Grijă de sine: Ei neglijează nevoile proprii sau nu-și cunosc nevoile, fiind deconectați de propriile senzații și semnalele corpului, pentru că nu au învățat să le simtă sau să le comunice. Din această cauză, pot fi văzuți căutând în exterior o soluție pentru un sentiment interior.
În Relațiile Lor
Dificultăți în relații: Persoanele cu valoare de sine scăzută pot avea dificultăți în menținerea relațiilor sănătoase. Ele pot fi foarte dependente de ceilalți pentru validare sau, invers, pot evita intimitatea de teama de a nu fi rănite.
Comportament pasiv-agresiv: În relații, aceste persoane pot manifesta comportamente pasiv-agresive, evitând conflictele directe și exprimându-și frustrarea în moduri indirecte.
Nevoie constantă de aprobat: Ei caută adesea validare și aprobat din partea celorlalți, neputând să-și stabilească un sentiment de valoare de sine din interior.
Incapacitatea de a spune nu: Pun prioritate pe nevoile altora și au dificultăți în a refuza. Deseori se regăsesc în situații în care se angajează în nevoile altora, chiar dacă nu simt dorința. Pot spune "nu" când simt "da" și viceversa, ceea ce le provoacă burnout fizic sau emoțional. (articol "De de căsătoria se poate simți ca o închisoare")
În Activitatea Lor
Procrastinare: Din cauza fricii de eșec sau de a nu fi suficient de buni, persoanele cu valoare de sine scăzută pot amâna sarcinile importante, ducând la performanțe slabe.
Evitarea provocărilor: Ele tind să evite situațiile noi sau provocatoare, de teama că nu vor putea face față, ceea ce limitează dezvoltarea personală și profesională.
Perfecționism: Paradoxal, unii indivizi cu valoare de sine scăzută pot deveni perfecționiști, încercând să compenseze sentimentul lor de insuficiență prin stabilirea unor standardelor nerealiste pentru ei înșiși.
Suprasolicitarea: Ei se angajează deseori în mai multe proiecte pentru a-i ajuta pe alții sau pentru a se conforma imaginii pe care și-au creat-o, în ciuda faptului că corpul le spune că sunt obosiți și nu au timp pentru sine.
Cere mai puțin: Valoarea de sine îi poate împiedica să ceară suma de bani pe care o merită pentru serviciile lor, făcând dificilă solicitarea sumei potrivite pentru munca lor, ceea ce le aduce lipsa finanțelor.
Punerea pe sine pe ultimul loc este un mod obișnuit de comportament pentru persoanele cu valoare de sine scăzută. Atunci când ajung să-și creeze spațiul personal (timp pentru sine, bani, exprimarea părerii sau necesităților proprii), o fac cu un sentiment de furie, ca o formă de răzbunare. Observarea acestor sentimente este importantă, pentru că dacă-ți ceri spațiul cu furie și ură, indică faptul că mai este de lucru la starea ta de sine scăzută.
Accesul la resurse pentru sine poate fi dificil, deoarece toate resursele (timp, finanțe, energie) pleacă spre nevoile altora sau spre lucruri social acceptabile, conform scopurilor aprobate social. Astfel, apare o senzație constantă de lipsă de resurse. Nu uita că acolo unde pleacă atenția, pleacă și energia. Energia, împreună cu resursele, pentru persoanele cu valoare de sine scăzută, pleacă spre nevoile altora sau spre lucruri care aprobă opinia altora despre ei, și în ultimul rând spre propriile nevoi. Totul este orientat spre încercarea de a fi acceptat, valorat, aprobat din exterior. Persoanele cu valoare scăzută tind să investească în sine din resursele care au rămas, după ce au satisfăcut toate celelalte. (Articol despre cum să accesezi resurse pentru visul tău)
Recent, am discutat cu un membru al programului Măiestria Sinelui într-o sesiune de mentorat, în care am dezvăluit un aspect ascuns al valorii de sine scăzute. Era o situație în care persoana dorea să negocieze suma rămasă pentru program. Aceasta a fost dinamica discuției:
Eu: Hai să înțelegem relația ta dintre program și tine. Ce înseamnă acest program pentru tine - ce valoare îți aduce?
Ea: Este cel mai important lucru. Îmi aduce o valoare foarte mare (și a exprimat beneficiile pe care le primește).
Eu: Ok, din ce am văzut, aceasta este o investiție care beneficiază direct pe tine, corect?
Ea: Da, este unul dintre puținele lucruri care le am doar pentru mine. De aceea aș dori să fac posibilă participarea, pentru că au apărut niște necesități.
Eu: Ok, hai să ne uităm așa - de ce crezi că dorești să negociezi aici, pentru acest lucru din care beneficiezi cel mai mult personal și care este pentru tine? Și nu ți-a venit ideea să negociezi cu acest lucru anume și nu cu altele care nu sunt direct pentru tine? Ce poate să ne spună acest comportament? Oare faci în alte părți așa cu sine - să tai de la tine pentru a face spațiu, decât să tai și să negociezi din alte părți?
Am identificat că este o normalitate să anuleze sau să lase deoparte lucrurile pentru sine, să nege dorințele proprii și să accepte mai puțin pentru sine pentru a satisface ceea ce "trebuie." La ce am ajuns în acea discuție este un comportament ascuns al lipsei valorii de sine - punerea pe sine pe locul doi. Am stabilit niște pași pentru ajustarea acestui comportament, iar iată ce a scris ea după o săptămână de la discuție:
"Două lecții învățate dintr-o discuție de mentorat cu Vadim Uncagex
De când mă știu, am avut o atitudine autodidactă față de mine și cei din jur. Analizez cu precizie situațiile în care mă aflu sau în care mă voi afla, persoanele cu care interacționez sau care ar putea deveni importante în viața mea, precum și lucrurile și uneltele care au făcut sau sunt pe cale să facă parte din viața mea. Metodele mele de evaluare s-au îmbunătățit în funcție de cât de mult am învățat din eșecuri. Nivelul de exigență asupra evaluării riscului a crescut pe măsură ce frica de eșec a crescut și ea.
Acest perfecționism a devenit o trăsătură de care mă mândream. Mă vedeam superioară altora și încercam să-i motivez să-și atingă scopurile, chiar dacă nu îmi cereau asta. Nu înțelegeam de ce oamenii se îndepărtau de mine, deși eu le doream binele. Mă întrebam unde se scurgea adevărata mea valoare și de ce nu puteam exprima în mod autentic ceea ce simțeam.
Acest chin interior, împreună cu traume transgeneraționale, anxietate, îndoială de sine, furie și dorința de a nu interacționa cu alții, și-au găsit loc în sufletul meu. Cu cât mă educam mai mult prin cărți, webinarii, psihologi, terapie și sport, care aveau efecte pe termen scurt, cu atât simțeam că mă afund într-o gaură neagră din care nu vedeam lumina. Aveam crize puternice de anxietate ori de câte ori întâmpinam o situație dificilă și, de cele mai multe ori, ajungeam în burnout.
Una dintre problemele frecvente era frica de feedback. Am muncit foarte mult să găsesc metode prin care munca mea să fie 100% corectă. Mă autocriticam din cauza greșelilor mici pe care continuam să le fac. Profesia mea, de analist de screening de conformitate la o firmă internațională de avocatură, implică trimiterea zilnică a rapoartelor către superiori. În ciuda tuturor resurselor și uneltelor folosite, făceam mereu greșeli tehnice, gramaticale sau uitam să includ informații importante. Am încercat diverse strategii, cum ar fi să iau pauze înainte de a trimite emailul, să recitesc de două ori sau să cer altcuiva să îmi verifice munca. Toate acestea consumau mult timp și energie, iar eu simțeam că nu sunt suficient de bună pentru a face totul singură. Nimic nu funcționa și aceleași greșeli erau urmate de frustrări interioare.
Până când am învățat una dintre cele mai importante și valoroase lecții. Într-una din sesiunile de mentorat, am avut o discuție profundă despre gestionarea resurselor personale, unde am realizat că, de multe ori, sacrificam propria bunăstare pentru a face bine altora, fără a-mi înțelege valoarea și importanța propriei persoane. Acolo am înțeles că nu îmi valorificam suficient sinele și că, în acest fel, mă îndepărtam de mine însămi. Am realizat că nu contează câte cărți, webinarii sau podcasturi despre iubirea de sine urmez, dacă nu îmi înțeleg nevoile și nu lucrez la valoarea mea interioară. Am înțeles că eram concentrată pe exterior și nu pe interior și am văzut cu claritate importanța regăsirii sinelui interior, care aduce stabilitate și succes în exterior.
Acum, probabil vă întrebați cum mi-au rezolvat acesta lecție problema micilor greșeli din munca mea. Când mi-am schimbat perspectiva și am început să mă valorizez la un nivel mai profund, am simțit o schimbare în eforturile mele profesionale. Am dorit ca munca mea să reflecte adevărata mea valoare. Am observat că trimit emailurile cu ușurință și, recitindu-le, simt bucurie în loc de autocritică. Am observat cum tensiunea din corpul meu s-a redus, iar postura mâinilor, picioarelor și spatelui a devenit mai relaxată. Nu mai eram epuizată după o zi de muncă. Este o schimbare extraordinar de plăcută.
O a doua lecție învățată din aceeași sesiune de mentorat a fost să privesc mai adânc în căutarea resurselor financiare în direcții opuse celor personale. Am învățat să las deschisă ușa posibilităților și să am încredere că voi găsi răspunsuri la întrebări atâta timp cât nu îmi limitez valoarea. A trebuit să reflectez o perioadă la această perspectivă pentru a o încorpora cu adevărat în sinele meu și aici o să vă explic de ce.
În situații de criză sau necesitate, instinctiv, îmi sacrificam partea mea pentru ca să ajungă la toți. Astfel, nu căutam resurse în altă parte, ci luam direct din resursele mele personale, crezând că, sacrificându-mă pe mine și nevoile mele, voi obține rezultatul dorit: „Doar m-am sacrificat, uite ce lucru mare am făcut, trebuie să funcționeze.” Am învățat că acesta era un drum greșit pe care îl parcurgeam de fiecare dată cu mândrie. După ce am înțeles și asimilat această lecție, am început să observ și rezultatele ei.
Într-o conversație uzuală, neprogramată, fără plan de acțiune, am cerut resurse care ar fi trebuit cerute de mult timp. Frica de un răspuns negativ și subestimarea propriei valori mă opreau să fac asta.
Atunci când am acceptat cu tot sinele meu valoarea personală la un nivel profund, totul s-a schimbat: relațiile cu prietenii și rudele apropiate, relația cu copilul și percepția mea asupra lumii din jur. Văd rezultatele în fiecare zi, în fiecare mișcare și interacțiune, și sunt recunoscătoare pentru aceste momente pline de iubire și fericire.
Mai am multe de învățat și rămân deschisă la tot ceea ce Universul îmi oferă. Chiar dacă primul meu instinct este să simt frică și să mă apăr, sunt încrezătoare că orice lecție viitoare îmi va fi de mare folos."
Perfecționismul apare atunci când nu-ți permiți să cazi sau să greșești, deoarece va fi o dovadă a valorii de sine scăzute pe care o simți. Persoana cu valoare de sine scăzută pune cerințe enorme față de sine, din acest motiv procrastinează, nu începe sau își epuizează forțele și sănătatea menținând un ritm sau o sarcină masivă. Ei nu acceptă să greșească, ceea ce este neuman. Chiar și campionii olimpici, în timpul antrenamentului, cad și greșesc, poate chiar mai mult decât sportivii de rând. Dar persoanele cu valoare de sine nu-și permit să o facă niciodată.
Încă câteva indicații bine ascunse ale persoanelor cu valoare de sine scăzută sunt:
Alegerea și menținerea unei relații personale.
Persoana cu valoarea scăzută de sine este deseori deconectată de simțurile și nevoile sale, de aceea își bazează alegerile și deciziile pe cele din exterior. Din acest motiv, poate să intre chiar într-o căsnicie bazată pe opiniile sociale acceptate (de exemplu, "Hai că deja e timpul" sau "Are sens, e bun, are job bun etc."). Astfel, se poate trezi într-o relație teribilă care nu-i aduce bucurie.
Fiind în relație, poate avea senzația că nu-și trăiește viața, că face totul pentru alții. Poate avea senzația că nu este valorizată sau susținută și poate învinui partenerul pentru asta. Persoana care simte lipsa de valoare de sine va căuta mereu în exterior motive pentru a-și explica stările - va învinui expresiile și faptele partenerului pentru stările sale. Fără să știe că aceasta este doar dorința de a-și vedea valoarea privind în exterior, căci atunci când îți cunoști propria valoare, nimeni nu te poate afecta - asemenea unui exemplu în care nu te-ai supăra dacă cineva ar spune că te numești cu un alt nume sau că ai părul albastru, pe când tu îți știi numele și culoarea părului. Nu te vei simți ofensat/ă că au spus-o.
Descoperirea valorii de sine este un rezultat al muncii corecte în dezvoltarea personală, nu un scop în sine. Succesul material sau în relații este un rezultat al valorii de sine, dar nu factorul care determină valoarea individului.
Unul dintre recomandările pentru cei cu valoare scăzută este să învețe să cadă și să piardă. Este un motiv pentru care sportivii din sporturile individuale deseori nu au valoare scăzută, deoarece au învățat să cadă și să piardă. Câteva recomandări ar fi lecțiile de improvizație, lecțiile de actorie, lecțiile de stand-up - unde ai posibilitatea să fii în centrul atenției. La Weekendul Transformațional, noi creăm o serie de provocări special concepute pentru a depăși și a percepe valoarea de sine într-un mod accelerat.
Pentru o persoană cu valoare de sine scăzută, o greșeală este o dovadă că este greșită. Pentru o persoană cu o valoare sănătoasă de sine, o greșeală este o dovadă că face progres. Există o expresie populară în rândul oamenilor care au reușit profesional: „Nu poți învăța din succes. De aceea, greșește mai mult.”
„Am greșit” și „sunt greșit” este distincția care te ajută să vezi dacă este nevoie să repari ceva (am făcut o greșeală și trebuie să repar) sau să nu mai încerci și să te ascunzi pentru a nu fi văzut ca o persoană sub-standard (sunt greșit).
Starea de vină și rușine este un sentiment constant la persoanele cu valoare de sine scăzută.
Persoanele cu valoare de sine scăzută tind să se implice în activități și să își asume responsabilități pe care nu le pot gestiona, deoarece nu au o conexiune clară cu sau nu iau în considerare capacitatea resurselor lor (energetice, de timp, emoționale sau financiare). Din acest motiv, ele ajung adesea în stare de burnout, fiind suprasolicitate sau copleșite de sarcini pe care nu reușesc să le finalizeze.
Ei au mereu posibilitatea de a face loc pentru ceva adițional, eliminând din necesitățile și dorințele lor. Ei sunt primii care sacrifică ceea ce au nevoie pentru a acomoda lucrurile care "trebuie" pentru "bunul comun". Ei nu își dau seama că bunul comun depinde de bunăstarea lor.
Sarcina practică pentru a lucra cu valoarea de sine, implică o serie de pași, care variază în funcție de fiecare situație, dar includ:
Descoperirea sinelui
'Repararea' relațiilor
Cunoașterea și gestionarea propriilor emoții și stări psihice
Dezvoltarea abilităților de comunicare
Metaforic vorbind, valoarea de sine este asemenea unui elicopter pe care îl ai în grădină, dar nu ai permis de pilotaj și nu știi cum să-l folosești. El stă neutilizat și acoperit de praf – nu are nicio valoare. Sarcina ta este să-l recunoști, să-i înțelegi valoarea și aplicațiile, să înveți să-l pilotezi bine și să-l folosești pentru nevoile tale.
Așa suntem și noi, ca oameni, asemănători acelui elicopter. Imaginați-vă că nu știți cum arată elicopterul. Așa se simte călătoria de regăsire a valorii de sine: trebuie să descoperiți ce este, ce face și cum poate funcționa la maximum. Aceasta nu este un eveniment, ci un proces continuu, unic pentru fiecare individ, o călătorie cu multe surprize remarcabile.
Călătoria seamănă cu căutarea unui obiect de care ai nevoie, dar despre care nu știi cum arată. Îl cauți într-o casă mare, întunecată, cu ochii închiși. Așa se simte regăsirea sinelui și a propriei valori. În cazul meu, a durat peste 19 ani, iar călătoria continuă, dar am realizat progrese semnificative pe parcurs (aici am împărțit câteva aspecte ale călătoriei).
Într-o sesiune de mentorat, discutam cu o participantă la program, care mi-a spus:
„Din ultima noastră discuție, ceva a făcut clic în mine. Am observat că reacționez total diferit în relația cu soțul meu. Nu mă mai enervez și chiar îl susțin, întrebându-l ce mai pot face. Asta nu se întâmpla înainte; mă deranjau cuvintele și comportamentul său.”
Când am întrebat-o ce s-a schimbat, mi-a spus: „Am realizat că totul este despre mine. Reacțiile mele iritante la ceea ce spuneau erau rezultatul interpretărilor mele. După discuția cu tine, am început să aud ce zic fără a asocia reacțiile mele. Am observat că nu aveau intenții rele.”
Am ghidat-o cum să transforme frustrările în cerințe, ceea ce a condus la o percepție diferită a valorii de sine.
Am inclus aici un video cu permisiunea ei, în care discutăm despre cum poate îmbunătăți viața intimă, crește valoarea de sine și multe altele.
Valoarea de sine este strâns legată de cunoașterea și valorificarea propriilor emoții și nevoi, exprimarea și realizarea acestora în cel mai eficient mod, explorarea impactului creat și ajustarea spre manifestarea conștientă a interiorului în exterior. De aceea, călătoria cea mai eficientă spre descoperirea propriei valori de sine este prin reconectarea cu stările și necesitățile interioare. Aceste articole îți vor fi de folos:
