Iubirea în energia feminină: între sacrificiu și trezire

Femininul suprimat învață că iubirea înseamnă:

— Sacrificiu. Să te pierzi pe tine ca să fii iubită.

— Responsabilitate. Să duci totul singură, ca și cum legătura depinde de tine.

— Tranzacție. Să dai în tăcere, sperând că într-o zi o să și primești.

— Tăcere. Să înghiți dureri, proiecții și să te pui mereu pe ultimul loc.

— Epuizare. Să torni totul din tine, uitând să te hrănești pe tine.

— Luptă. Să te agăți de iubire din frică să nu o pierzi.

Este o iubire tensionată, încărcată de frică, vinovăție și nevoi neîmplinite.

O iubire în care te pierzi, în loc să te regăsești.

Femininul trezit însă…

👉 Nu mai cere iubirea. O devine.

👉 Nu mai trăiește iubirea ca o luptă. Ci ca o curgere divină.

👉 Nu mai face din iubire o monedă de schimb. Ci o extindere a conștiinței.

👉 Nu mai caută iubirea ca să se vindece. Ci iubește ca să trezească.

Cum iubește Femininul trezit?

Ea nu mângâie ego-ul.

Ci îl aprinde.

Îl provoacă. Îl scutură. Îl trezește.

➡️ Iubirea ei vine uneori ca un refuz sau o furie sfântă.

Pentru că ea nu poate participa la iluzie.

Ea simte când partenerul fuge de sine.

Ea nu mai joacă jocul victimei sau al salvării reciproce.

Ea te cheamă în adevăr.

Când Feminina este trează, iubirea nu mai este o frică de pierdere.

Este o poartă către Dumnezeu.

Este o energie creatoare – Shakti – care nu te aliniază cu dorințele tale, ci cu adevărul sufletului tău.

Mulți nu pot duce o astfel de iubire.

Pentru că:

•Îți oglindește cele mai adânci frici.

•Îți cere maturitate și prezență.

•Îți dezvăluie atașamentele și karma.

•Îți cere să te ridici, nu să te ascunzi.

Adevărul?

Când Femininul se trezește, iubirea nu mai este o durere.

Este libertate.

Este adevăr.

Este Dumnezeu întrupat în două inimi care aleg conștient.

🎯 Dacă simți că te-ai pierdut în iubire… e timpul să te regăsești în adevăr.

În weekendul transformational „Depășirea Fricilor”, femeile învață să lase jos masca sacrificiului și să-și amintească cum se simte iubirea autentică – nu cea în care lupți, ci cea în care înflorești.