Dinamica care definește echilibru între bărbat și femeie.

Cea mai profundă dinamică care definește echilibru între bărbat și femeie.

FEMEIA, în esența sa, este ghidată de adevărul interior, de instinct și intuiție. La nivel de acțiune, dedicarea către partenerul său nu este doar o supunere pasivă, ci o alegere conștientă, asumată cu încredere. Când este conectată cu sine, nu caută validare externă și nu simte nevoia să-și explice existența.

Cea mai înaltă sarcină a ei este dedicarea către armonia armoniei spirituale, cat interioare atât exterioare. Orice altă sarcină sau realizare nu va aduce decât senzația de lipsa și pierdere de sine. Această aliniere o face să fie sigură în sine și în valoarea sa - integra și nu mai este ‘bătută de vântul’ opiniilor și emoțiilor altora - aceasta este ceea ce transmite copiilor săi fiind exemplu al siguranței și stabilității interioare.

BĂRBATUL, când își înțelege rolul autentic, își manifestă prezența deplină și acceptarea femeii sale. Scopul lui nu este doar să „dețină” relația, ci să o hrănească prin asumarea responsabilității pentru rodul acesteia: fie că e vorba de copii, creații sau evoluția comună. Dar, dincolo de relație, el are nevoie de un sens mai înalt—o direcție către ceva sacru, o misiune care transcende validarea socială.

Cea mai înaltă sarcină a sa este să aibă o misiune prin care se simte în serviciu divin, fie această activitate de măturător de stradă sau inventarea unui leac - el o vede un serviciu pentru Dumnezeu și omenire, nu doar o activitate în care-și petrece timpul pentru bani. Această aliniere îl face clar, decisiv și ferm, fără să fie ‘bătut de vântul’ trendurilor și modei schimbătoare. Aceasta este ceia ce transmite copiilor săi, devenind un exemplul al valorilor și priorităților înalte.

Dezechilibrul apare când rolurile se inversează:

Bărbatul pierdut caută în femeie o mamă, iar în carieră validare sau un schimb. Nu mai vede scopul mai mare, așa că oscilează între căutarea de putere exterioară și dependență emoțională.

Când caută motivație în exterior, acumulare și bunuri materiale, pentru ca aceasta îl va face mai puternic, va dovedi altora ca poate sau să fie bogat, în loc să găsească aceasta satisfacție în relație, și în activitatea profesională să meargă spre misiune mare, de a fi în serviciu, și a avea cont de starea financiară ca un indicator al operațiunilor eficiente și direcție.

Femeia pierdută caută confirmare externă, iar în interior simte că trebuie să „repare” bărbatul, să-l schimbe, să-l aducă pe calea „corectă” sau să încerce să întreacă cu el pentru a-și dovedi valoarea.

Când caută validare și valoare de sine prin reușite profesionale ci nu prin calitatea relației sale în relația sa cu bărbatul, în care se simte întreaga, acceptată, destulă și fericită. Și doar apoi, observând ca are ceva valoros de a dărui lumii, nu de aceia ca are nevoie de bani sau atenție, dar din ceia că are ceva ce ar face lumea mai bună, doar atunci poate să se simtă în echilibru.

Prea des femeile și bărbații au aceste scopuri încurcate și transformă cuibul familie într-o luptă de puteri, a realiza și a se compara unul cu altul, pe când în activitate, caută validare și să pară buni.

Aceasta-i face să-și piardă sinele și echilibrul interior, intrând într-un cerc vicios care-i epuizează din interior și-i distruge relațiile.

Când ambii se întorc la esența lor, echilibrul este restabilit—femeia devine ancora bărbatului în adevăr, iar bărbatul devine ancora femeii în siguranță și susținere.

În filmul Same Kind of Different As Me, bazat pe istorie reală, poți vedea un exemplu de aliniere a acestui balans, în care o situație dificilă din relație, trezește cuplul la aliniere - femeia împarte ceia ce pare să nu aibă sens mental, dar bărbatul ascultă intuiția femeiei și prin aceasta se transformă, descoperă misiunea.

Orice altceva, duce la o fugă anxioasa în căutare de sine prin activități - aici am dezvăluit mai bine cum aceasta impactează relațiile din familie și copiii:

BĂRBATUL imatur emoțional respinge ceea ce își dorește cu adevărat, spunând: “Nu am nevoie și nu-mi pasă de acest lucru.” Această negare este adesea o apărare împotriva vulnerabilității, o consecință a fricii de a fi respins sau rănit.

Precum băiețelul care trage de păr fata de care îi place, dar nu știe cum să își exprime sentimentele, bărbatul imatur emoțional se blochează într-un comportament agresiv-pasiv, incapabil să acceseze și să integreze partea sa feminină.

El își blochează propriul acces la fericire, ascunzându-se în spatele unei false independențe. Este mai ușor să spui “nu am nevoie” decât să recunoști că îți pasă și să riști să fii rănit.

Când nu cere sau pășește direct, el își trădează sinele, ignorând misiunea sa de bărbat și renunțând la puterea sa masculină în favoarea unei sentimentalități neautentice.

FEMEIA imatură acceptă ceea ce nu-și dorește, spunând: “Nu e chiar atât de rău.” Această acceptare este adesea o formă de supraadaptare, menită să evite conflictul sau abandonul.

Precum fetița ascultătoare și harnică, care urmează toate indicațiile părinților dar își ignoră propriile puteri, femeia imatură emoțional se blochează într-un rol pasiv, incapabilă să-și exprime dorințele și să-și folosească vocea.

Ea acceptă ceea ce nu își dorește, de fapt își anulează propria voce și propriile nevoi, trăind pentru validarea celorlalți, fără să realizeze că sacrifică exact ceea ce ar putea să o împlinească cu adevărat…focusandu-se pe scopuri și valori exterioare setate de societate, media sau persoanelor de autoritate.

Când acceptă mai puțin, ea se trădează pe sine și esența sa, renunțând la puterea sa feminină în favoarea unei siguranțe și competitivități neautentice.

Imaturitatea emoțională se manifestă prin negare—negarea dorințelor, a vulnerabilității și a adevărului interior. Această negare este un mecanism de apărare care ne împiedică să trăim autentic.

--

Dacă observi că, în familie, tinzi să creezi tensiune și să controlezi lucrurile – fie că, ca femeie, aduci energia masculină și profesională din inerție de la muncă, fie că, ca bărbat, devii impunător și rigid – atunci vezi aici o practică care îți permite să lași problemele profesionale afară, pe care o numim "lași toporul la ușă" articol aici.

--

As dori să împart și cuvintele autorului metodei IFS Richard Schwartz despre tiparele care se formează când cineva crește in o familie cu această dinamică… efectiv creând această dinamică și pentru copiii săi pana nu face o schimbare - articol aici

--

Energia masculină NU înseamnă doar bărbați.

Energia feminină NU înseamnă doar femei.

Ambele trăiesc în tine.

Întrebarea este: sunt ele în echilibru?

„Ea vrea să se predea, dar nu are încredere în el.”

„El vrea să conducă, dar îi este frică de control.”

Îți sună cunoscut? Acesta este războiul dintre masculin și feminin.

Femininul este fluxul, simțirea, haosul, creația.

Masculinul este structura, direcția, prezența, siguranța.

Împreună creează magie.

Separat, se simt pierduți.

Când femininul este prea sălbatic, masculinul se simte copleșit.

Când masculinul este prea rigid, femininul se simte sufocat.

Dezechilibru = atracția moare.

Conexiunea se estompează.

Frustrarea crește.

Ea este prea în energia masculină pentru că îi este frică să aibă încredere.

El este prea în energia feminină pentru că se teme să-și asume puterea.

Rezultatul? Ea nu se simte în siguranță. El nu se simte respectat.

Femininul trebuie să învețe să se predea, nu pentru că este slab, ci pentru că este suficient de puternic încât să aibă încredere.

Masculinul trebuie să învețe să susțină prezența, nu pentru a controla, ci pentru a crea spațiu pentru exprimarea ei deplină.

Nu este vorba despre cine este mai bun.

Este vorba despre echilibru.

Respirația Transformativă este o unealtă prin care poți readuce acest echilibru. Poți participa la o sesiune gratuită cu UncageX - apasa aici.

In UncageX ghidăm membrii către integrare și reconexiune cu sine - vezi în webinar aici despre cum o facem, sau vezi istoriile celor care au trăit deja și unde poți rezerva o sesiune de consultație gratuită cu noi.

Pășește către recăpătarea sinelui.