Revenirea la Sine: Protocolul 1 pentru relația cu Părinților - Transformarea Trecutului și Prezentului

Cuvânt înainte pentru tine

Acest protocol este cunoscut și sub numele de „Contractul de 1 miliard de lire sterline”. Cei care îl vor urma vor înțelege de ce valoarea acestui „contract” este atât de mare. Răspunsul este simplu: este mai valoros decât orice afacere, și dacă nu poți îndeplini acest pas, devine aproape imposibil să realizezi ceva cu adevărat semnificativ în viață. Acest pas influențează toate aspectele vieții - sănătatea fizică și mentală, relațiile cu copiii și partenerul de viață, productivitatea în afaceri și relațiile profesionale. De la autocunoaștere și valorizare până la alegerea direcției în viață și a partenerului de viață - toate acestea sunt afectate pozitiv.

Așadar, te felicităm că ai ajuns aici! Citește cu atenție și aplică cu încredere - acesta este un cadou din partea noastră pentru lume (prin „a noastră” ne referim la UncageX și la miile de participanți care au lucrat cu sine sub ghidarea noastră, începând din 2017).

Ce este un protocol

În Procesul UncageX, un protocol este, în primul rând, o unealtă de vindecare și reparare verbală, formată dintr-o structură specifică și strictă care, dacă este urmată, conduce la un rezultat predefinit. De-a lungul anilor, am dezvoltat o serie de protocoale pentru repararea sistemului familial, ca parte a primilor pași în crearea fundamentului energetic și emoțional în cadrul programului Măiestria Sinelui.

De ce relația cu părinții?

S-a scris mult despre efectul relației cu părinții asupra stabilității și sănătății emoționale/mentale. Cei implicați în dezvoltarea personală revin constant la lucrul cu părinții (dintr-un unghi sau altul al relației) la fiecare etapă a creșterii lor.

Jasmin Lee Cori, autoarea cărții „Mamă, tu unde erai atunci?”, are o expresie: „Copilul este părintele adultului”, ceea ce înseamnă că stabilitatea mentală a adultului depinde de stabilitatea emoțională pe care a primit-o în copilărie. Astfel, copilul devine părintele adultului - ghidându-l din interior. De asemenea, există o frază care explică mai bine acest concept: „Ceea ce este în interiorul adultului (gânduri, emoții) este ceea ce era în exteriorul copilului (în familia sa)”. Adică, certurile părinților, grija, critica sau acceptarea lor influențează în mod direct adultul.

Raiul se află sub picioarele mamelor, spune unul dintre cele mai citate hadith-uri profetice din Islam, ceea ce înseamnă că, onorându-ți mama, vei găsi raiul.

„Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, pentru ca să ți se lungească zilele în țara pe care ți-o dă Domnul, Dumnezeul tău.” (Exod 20:12)

Impactul relației cu părinții

Dinamica relației cu un părinte sau altul devine modul în care ne raportăm la noi înșine.

Aceste relații pot fi văzute ca două canale prin care vin resursele - poți să le consideri ca fiind polarități (+ și -) care creează energia succesului.

Există și o altă metaforă - două aripi: având doar una (relația mai bună doar cu unul dintre părinți) este ca și cum ai încerca să zbori sau să înoți cu o singură aripă - ajungi să te învârți în cerc.

Ai simțit vreodată că te învârți în cerc? Sau că ai stagnat în relațiile tale sau în dezvoltarea ta?

Aceste două canale au o semnificație deosebită, iar pentru scopul acestui protocol ne vom concentra pe acestea (cu multe variații):

⁃ Relația cu Mama este canalul sănătății, al relațiilor și al abundenței (accesul la abundență). ⁃ Relația cu Tata este canalul direcției și consistenței, prezența banilor (dacă reușești să-i menții și să-i multiplici).

Relația cu tata va influența relațiile cu prietenii și cele profesionale.

Relația cu mama va influența relațiile romantice și sexuale.

Dinamica relației dintre părinți, așa cum a fost percepută de copil, devine dinamica relației minte-inimă sau gânduri-emoții, unde emoțiile sunt femininul (mama) și gândurile sunt masculinul (tata). Ceea ce se întâmplă în interior reflectă percepția noastră despre ceea ce se întâmplă în exterior (în relația părinților). De exemplu - dacă tata era dur și autoritar, dominând asupra mamei fără să o ia în considerare, atunci eu, copilul, devin deconectat de emoțiile mele. Această dinamică interioară devine ceea ce exteriorizăm în propriile relații romantice.

Aici poți urmări un video cu discuția pe care am avut cu mama lui Ana despre impactul pe care l-a simțit ea ca rezultat al lucrului de către Ana.

Posibil vom intra mai detaliat în aceste relații cu părinții în alte articole (pentru moment avem destul de multe materiale video pe canalul nostru de youtube despre acest subiect) - aici ne vom axa pe protocolul de reparare.

Știu că există multe tehnici și metode pentru a lucra și a repara relația cu părinții. Aceasta este o sursă la care revenim din nou și din nou atunci când lucrăm cu sine. Totuși, această metodă am descoperit că este unică – știu că fiecare metodă este considerată unică, dar o numesc unică aici pentru că a adus rezultate extraordinare în fiecare caz. Chiar și în cazul celor care spuneau că au lucrat deja la relația cu părinții în alte locuri de multiple ori... Majoritatea celor care au lucrat parțial la aceste relații spun că au rezolvat problema pentru că și-au iertat părinții. În realitate, aceasta este doar o treaptă în procesul de vindecare. Poți spune că ai lucrat cu adevărat asupra acestor relații atunci când simți nevoia să ceri iertare de la părinți. Oricât de imposibil ar părea acest lucru la început, lucrând cu tine însuți, devine evident și complet transformațional. Doar atunci poți spune că te-ai apropiat cu adevărat de vindecare. (vezi aici in articolul despre iertare De ce pare că nu poți străpunge nivelul la care ai fost?)

Rezultate

De-a lungul anilor, am utilizat acest protocol în lucrul cu mii de oameni. Am reușit să-l perfecționăm pentru a servi mai eficient. După 7 ani și mii de oameni, am ajuns la un format care creează un impact imens, transformând radical viețile oamenilor. Avem sute de povești de succes, dar voi împărtăși doar câteva aici:

Când Ana, soția mea, a aplicat acest protocol, ea suferea de bulimie și anorexie, declanșate de un abuz sexual în adolescență (despre aceasta ea povestește în alte resurse). De-a lungul anilor (peste 12 ani), a încercat diferite terapii și psihologi, dar nimic nu a ajutat.

După câteva luni de la aplicarea protocolului, Ana și-a dat seama că nu mai suferă de acele afecțiuni - a fost extraordinar. A fost ca și cum ai lua o pastilă pentru durerea de cap și îți dai seama, la un moment dat, că deja faci ceva și nici nu ți-ai dat seama că nu te mai doare capul. Așa a fost și pentru ea.

Aplicând acest protocol, eu am transformat relațiile cu fosta soție, cu frații și cu toate relațiile pe care le am, ceea ce mi-a eliberat un nou tip de energie - de parcă înainte operam pe bază de stres, iar acum pe bază de dragoste.

Rezistențe și piedici

Chiar dacă pare ușor, este o acțiune dificilă din punct de vedere emoțional - ceva complet opus la ceea ce era obișnuit în relație până atunci. Acest protocol scoate la suprafață ceea ce toți așteptau, dar nu știau cum să aducă la lumină. Este ca și cum ai curăța o rană, dar la nivel energetic.

De exemplu, o fată a venit la experiența weekend Transformațional, în cadrul căruia realizăm acest protocol cu ghidare și pregătire. Ea își dorea să aibă copii, dar nu reușea de peste 5 ani. Când a venit timpul să aplicăm protocolul, a întâmpinat dificultăți - nu avea contact cu tatăl său de 10 ani. Tatăl fusese respins de familie din cauza alcoolismului și nu mai avusese legături cu el... plecase în Rusia și nu mai știau nimic de el.

Până la final, a fost convinsă să depună efort și, în 30 de minute, a reușit să-l găsească prin rude, vecini etc. A aplicat protocolul și, peste 3 luni, ne-a contactat să ne spună că a rămas însărcinată.

Multe motive pot apărea pentru a nu face acest pas. În cadrul experienței, ne asigurăm că ajutăm pe fiecare să depășească toate piedicile și, ca efect, 99,9% din participanți realizează protocolul pe loc, chiar dacă părintele nu mai este în viață. Cei care au cea mai mare nevoie de acest pas simt o rezistență imensă înainte de a-l face - cele mai comune sunt:

⁃ frica de a face pasul, ⁃ gândul că nu este atât de important, ⁃ gândul că va răni părintele, ⁃ gândul că nu va fi eficient și va crea doar disconfort pentru toți, ⁃ amânarea pe altă dată.

Dacă simți rezistență, este important să știi două lucruri:

1. Acest protocol funcționează ca un medicament - dacă urmezi pașii, nu poate să nu funcționeze sau să creeze daune. Este normal să simți că ar putea, dar ai încredere în miile de exemple.

2. Altă dată poate să nu existe - este un adevăr al vieții: faptul că astăzi suntem aici nu garantează că vom fi și mâine. Cum spunea un om înțelept: „Mâine nu există - de câte ori doresc să mă trezesc mâine, dar în fiecare dimineață mă trezesc astăzi.”

Zeci de oameni de-a lungul anilor au descoperit că protocolul i-a ajutat să evite cel mai mare regret - să repare relația cu părintele înainte ca acesta să plece din viață. Un tânăr din Ucraina a împărtășit cât de recunoscător este că a făcut acest pas cu două zile înainte de decesul tatălui său. Natalia Luncașu vine la toate întâlnirile membrilor UncageX și împărtășește recunoștința sa pentru pasul făcut în cadrul experienței Weekendul Transformațional, care i-a adus pacea cu tatăl său, pe care nu reușea să-l ierte.

Violeta Nastas a povestit de multiple ori cum vindecarea relației cu tatăl său i-a adus putere interioară, siguranță în sine și lumină în viață. După ce tatăl său a decedat, cea mai mare alinare a fost că a reușit să petreacă un timp foarte frumos cu el înainte de a pleca.

Se spune că trebuie să ne despărțim de ceilalți, chiar și pentru o scurtă vreme, cu cuvinte care reprezintă acea relație. Se spune că evreii au un obicei: când se despart, de exemplu, când își duc copiii la școală, o fac de parcă se despart pentru totdeauna - spun cuvinte de dragoste. Un exemplu este povestea unei femei bătrâne, supraviețuitoare a lagărului de concentrare Auschwitz.

„Ne-au luat pe toată familia din casă,” povestește ea. „Am reușit să luăm ce puteam. Eram copii, eu și fratele meu mai mic. Când ne-au apropiat de tren, ne-au despărțit de părinți - punând adulții într-o parte și copiii în cealaltă parte a trenului. Părinții m-au instruit să am grijă de fratele meu și să rămânem împreună.

Ajungând în vagonul trenului, aglomerat cu alți copii, era frig, era tensionat, și am observat că fratele meu nu avea un pantof. Vai de mine! Cum a putut să-și piardă pantoful! Ce o să-mi facă părinții!? Dacă o să răcească și se va îmbolnăvi!? M-am gândit eu.

Am început să-l cert pentru neatenția lui, să căutăm pantoful.

Întreaga călătorie am fost furioasă pe el, eram și speriată de ce s-ar putea întâmpla cu el, l-am ocărât pentru neatenția lui și stăteam bosumflată.

Când trenul a ajuns în gară, ne-au despărțit - băieții într-o parte și fetele în cealaltă.

Atunci a fost ultima dată când mi-am văzut fratele.

Cel mai mare regret din viața mea, pe care îl port mereu în inimă, este că am pierdut acele ultime clipe supărată pe el și certându-l. Că nu i-am spus cât de mult îl iubesc și cât de mult îmi era frică să i se întâmple ceva.”

Dragii mei, vă doresc să aveți puterea și motivația de a urma acest protocol - îl împărtășesc aici pas cu pas. Acesta vă va salva de multe lucruri în viață și vă va transforma. Mâine nu există!

Îmi place să spun: avem tot timpul din lume pentru a face cele mai importante lucruri, oricât de încet am merge. Dar putem pierde totul dacă le lăsăm pe mâine.

Așa că nu lăsa nimic pe mâine - imaginează-ți că acesta este cel mai mare proiect al vieții tale… pentru că, crede-mă, așa este. Acesta te va salva de lucruri tragice despre care nici nu știi că îți erau în cale.

Când relația cu părinții este „bună” - motive pentru a nu face protocolul

Este un subiect destul de comun - nu am nevoie să fac acest protocol pentru că relația este bună. Dacă, în timp ce începi acest proces, simți dorința de a evita acest tip de discuție sau frica de a o avea, atunci ai nevoie de acest protocol.

Cel mai des, persoanele care spun că relația este bună și nu este nimic de rezolvat, sunt aceleași persoane care au cel mai mult de lucru.

Uneori poate părea că nu a fost nimic dramatic, „precum în alte familii”. Un element al rezistenței mentale la lucrul interior este compararea cu alte cazuri „mai grave”. Este un mod de a neglija propriile necesități și sentimente. Din cauza că acestea au fost neglijate în copilărie exact în modul în care le neglijează persoana acum (de exemplu „altora le este mai greu”, „nu este atât de grav la tine…” etc).

Totodată, trauma nu este neapărat despre ce s-a întâmplat în copilărie, dar și despre ceea ce nu a avut loc (grija, dragoste, susținere, validare, încurajare, ghidare etc) - lipsa unor elemente cheie ale dezvoltării creează și ele traume. Acestea sunt și mai ascunse.

Unii spun „ce a fost, a fost. De ce să ne întoarcem la trecut?” Corect, în unele cazuri nu este nevoie de răscolit trecutul, dar în acest caz nu este vorba despre cine a avut dreptate, sau dacă a fost corect/just, nici nu este despre a găsi vinovatul. Nu este nici despre repararea relației cu părinții pentru a rămâne în contact și a avea o relație frumoasă cu ei. Nu este nici pentru a-i îndrăgi sau a-i justifica pe ei, pentru a alina sufletul lor sau ceva.

Nu ne interesează atât de mult aceste lucruri, ci ne interesează recuperarea umanității și valorii copilului de atunci, nevoilor, opiniilor și emoțiilor sale - indiferent dacă erau comode, relevante sau corecte pentru moment. Ele aveau dreptul și nevoia de a fi auzite și discutate, nu înăbușite și ignorate. Acest pas, ca niciunul altul, readuce persoana la valoarea propriului sine și la propriile senzații.

Așadar, acest pas este în primul rând despre revenirea la sine și propriile nevoi, la valoarea de sine. Și asumarea responsabilității și grijii față de sine în primul rând, fără a aștepta ca alții să o facă cândva.

Poate părea că nu este important, că discuția este absurdă, că nu are sens. Aceasta este tot o rezistență a minții, căreia îi este frică să intre într-un spațiu necunoscut, să creeze o situație neobișnuită în relația cu persoane autoritare, să evite să fie învinuită, judecată sau luată în râs pentru acest pas. Din păcate, nu există o pastilă magică pentru această rezistență - doar rezultatele frumoase și instrucțiuni clare. Este unul dintre acele lucruri, rezultatul căruia este unic pentru fiecare și îl poate vedea doar cel care face pasul. Pot să garantez că este unul dintre cele mai valoroase lucruri pe care le poate face un om în viața sa și unul dintre pilonii viitorului tău.

Pașii protocolului

Este important să urmezi pașii exact așa cum sunt - precum ar fi o rețetă pentru o mâncare pe care vrei să o faci. Dacă nu o urmezi, se va obține altceva. Un sfat pe care îl recomand este să ai foaia cu tine ca să te asiguri că urmezi exact pașii.

Structura:

1. Pregătirea - lucrul inițial

2. Deschiderea spațiului

3. Livrarea materialului

4. Încheierea

5. Integrarea

6. Repetarea mentală și aplicarea în practică

Instrucțiuni

Lucrul inițial (crearea materialului)

De obicei, primul lucru se face cu mama. Chiar dacă problemele actuale sunt pe canalul tatălui (lipsa direcției, incapacitatea de a menține banii și de a crește, incapacitatea de a crea relații productive etc.) și aplici protocolul cu tatăl, recomandăm să faci același lucru cu mama după ce ai făcut cu tatăl.

La întrebarea „Pot să fac cu ambii o dată?”, răspunsul este da - dar cu fiecare în parte. Execută lucrul inițial pentru ambii și apoi aplică protocolul, câte unul pe rând, discutând cu unul, apoi cu celălalt, separat.

A. Pe o foaie de hârtie sau într-un caiet, scrie în partea de sus numele părintelui cu care lucrezi acum (Mama sau Tata).

B. Trage o linie pe mijlocul foii, împărțind-o în două.

C. În stânga va fi marcat „Neplăcut” și în dreapta „Plăcut”.

D. Începe cu partea din stânga (Neplăcut) și scrie 3-5 momente din trecut (începând din copilărie) în care ai simțit ceva neplăcut, în următorul format: eveniment - emoție. Important: scrie sub formă de fapt, ca o descriere, fără a adăuga motive (exemplu: „Când nu ai venit să mă iei de la școală, am simțit frică, furie, dezamăgire, neiubit, neacceptat”). Acesta este formatul eficient. Un format ineficient ar fi să adaugi motivele create de eveniment („Când m-ai lăsat și ai uitat de mine, am simțit…”). Este foarte important să descriem cât mai obiectiv, fără generalizări (niciodată, mereu, etc.), fără învinuiri sau concluzii personale.

E. După ce ai scris evenimentul și emoția, gândește-te la lecția sau beneficiul pe care acea situație te-a ajutat să-l dobândești sau să-l înțelegi despre viață.

Acest pas poate fi mai dificil pentru unii. Recomand să acorzi atenție faptului că orice lucru și orice emoție ne învață ceva, ne întărește într-un mod anume, ne ajută să înțelegem cât de important sau neimportant este un lucru sau altul, ceea ce eventual ne face cine suntem, abilitățile și valorile noastre.

F. În această etapă vei avea în partea „Neplăcut” a paginii 3-5 evenimente în formatul următor: eveniment-emoție-lecție.

G. Acum treci la partea „Plăcut” și identifică 3-5 evenimente în relație cu părintele respectiv care ți-au adus emoții/stări plăcute (senzație de siguranță, plăcere, veselie, bucurie, satisfacție, senzație de completitudine a familiei, etc.) - formatul ar fi: eveniment/calitate - emoție/stare.

În această parte poți adăuga și calitățile - de exemplu: „Mereu mi-a plăcut umorul tău și cum reușești să aduci veselie în orice situație - aceasta îmi aduce relaxare, plăcere, bucurie și mândrie pentru că am un părinte ca tine.”

Alt exemplu ar fi: „Faptul că ai mers și m-ai încurajat atunci, am simțit multă mândrie și siguranță, am simțit că am un tată/o mamă adevărat/ă.”

*În unele cazuri, poate fi dificil să găsești situațiile plăcute sau neplăcute fără ajutor extern. Recomandarea este să nu te grăbești, să oferi timp - să închizi ochii și să încerci să scanezi viața reflectând asupra relației:

⁃ Ce a avut loc / ce nu a avut loc, ⁃ Ce ai așteptat și nu ai primit / ce ai primit, dar nu ai așteptat / ce ai așteptat și ai primit, ⁃ Când te-ai simțit auzit și acceptat / când nu te-ai simțit auzit și acceptat, ⁃ Când te-ai simțit în siguranță și fericit / când nu te-ai simțit în siguranță și fericit.

Deschiderea spațiului

Deschide spațiul pentru conversație. Aceasta înseamnă să creezi un mediu sigur în care poți purta această discuție. Iată cum să o faci:

1. Invită și cere permisiunea de a avea o discuție profundă. Nimeni nu-ți datorează timpul lor, nici măcar părinții, așa că cere permisiunea, mai ales că este o discuție neobișnuită și, cu siguranță, grea la nivel emoțional. În felul tău, întreabă dacă pot să-ți ofere acest timp sau întreabă când ar avea un timp liber pentru a discuta cu tine ceva mai complex. Ex. „Mamă, aș dori să împărtășesc ceva cu tine. Este o discuție mai îndelungată și aș dori să întreb când ai fi disponibilă să-mi oferi puțin timp?”

2. Pregătește-i: a) asigură-te că nu se grăbesc nicăieri, că sunt odihniți și au mâncat, că aveți apă la îndemână, că discuția nu vine imediat după o situație dificilă - nu vrei să încarci emoțional o persoană care nu este pregătită; b) asigură-te că ei știu despre complexitatea informației și nu te vor întrerupe. Ex. „Nu este ceva obișnuit și chiar un pic dificil de împărtășit pentru mine, așa că aș dori să te rog să nu mă întrerupi. Ești de acord?” (Asigură-te că primești un „da” aici. Și fii pregătit pentru un „nu” sau o amânare pe altă dată. Este posibil să îți spună că nu este gata pentru o discuție dificilă; rearanjează pentru alt timp.)

Livrarea Materialului

Dacă ai creat un spațiu sigur, poți începe livrarea.

Livrarea protocolului înseamnă să citești, în ordine, momentele neplăcute, apoi pe cele plăcute, pe care le-ai scris.

Un exemplu de formulare ar fi următorul:

„Mamă, au fost situații neplăcute despre care nu am vorbit, dar simt că este important să le împărtășesc. Au fost situații neplăcute, cum ar fi când (situația 1 din Neplăcut), am simțit (emoțiile), dar să știi că aceasta m-a ajutat să (lecția). … situațiile 2, 3, 4, 5 din Neplăcut.

Au fost și momente plăcute - de exemplu, când (situația 1 din Plăcut), m-am simțit (emoțiile și stările).”

Emoții în proces

Pot apărea emoții puternice la tine sau la părinte în timpul procesului. Permite acestor emoții să se manifeste și continuă, lasă lacrimile să curgă, continuă încet dacă este necesar, nu te grăbi.

Încheierea

Imediat după ce ai împărtășit materialul, încheie cu următoarele fraze importante, pe care nu le poți omite: „Aceasta este ceea ce am dorit neapărat să discut cu tine, tata/mama. Pentru că ești atât de important/ă pentru mine și te iubesc foarte mult.”

Discuția trebuie să se încheie cu exprimarea valorii persoanei pentru tine și a iubirii tale pentru ea.

Integrarea

Numim acest protocol „medicină verbală” datorită impactului pe care îl are. De aceea, după ce „administrezi această pastilă”, declanșezi procesul de vindecare. Poți să compari acest proces cu deschiderea unei răni vechi care conținea puroi și de care nu știai de ce te doare. Integrarea are rolul de a lăsa rana să se vindece - iată cum o faci în acest caz:

În primul rând, eliberează orice așteptări legate de cum ar trebui să se comporte sau să răspundă părintele la ceea ce ai spus. Ai făcut acest lucru în primul rând pentru tine și, în al doilea rând, pentru relația cu părintele. De aceea, poți să te bucuri deja pentru faptul că ai realizat acest lucru! Vei începe să culegi roadele acestui pas important în scurt timp după.

Imediat după ce comunici, este important să nu te scuzi pentru ce ai împărtășit, să nu explici de ce a trebuit să exprimi… maximum ce poți spune este „Mulțumesc mult pentru timpul tău / pentru că m-ai ascultat.”

Respiră și rămâi cu emoțiile pe care le simți. Aceasta este o discuție în afara zonei de confort, de aceea poate declanșa emoții grele de vină, rușine, furie etc. Rămâi cu ele, respiră-le, sunt parte din procesul de vindecare.

Nu uita că această conversație este un lucru destul de mare la nivel emoțional, pentru care tu te-ai pregătit și ai ajuns să înțelegi. Părintele tău poate să nu fie pregătit pentru aceasta, așa că nu aștepta un răspuns anume și acceptă orice ar ieși la suprafață - pentru că orice ar ieși este exact ce trebuie.

Trei dintre cele mai comune reacții ale părinților și cum să răspunzi:

1. Exprimă admirație și mulțumire pentru ceea ce ai împărtășit, lacrimi și recunoștință. Cum răspunzi: savurează emoția și rămâi în acel val al plăcerii, discutând, dacă este cazul, despre momente. Dar în niciun caz nu te îndrepta spre durere sau amintiri neplăcute în aceste momente - dacă mai este ceva acolo, vei discuta altă dată. Rămâi în recunoștință și mulțumire.

2. Se auto-justifică pentru momentele neplăcute, încercând să-și valideze propriile acțiuni, să explice de ce a procedat așa etc., posibil chiar să invalideze stările tale sau să spună că nu a fost așa. Nu este nevoie să insiști aici sau să te superi - este un sistem de apărare care s-a declanșat, mai mult decât o intenție de a te invalida. Vezi aceasta ca pe un mecanism al sistemului nervos. În niciun caz nu încerca să-ți justifici adevărul sau emoțiile despre care ai împărtășit! Nu trebuie nici să accepți poziția părintelui, nici să o respingi - nu este vorba despre ceea ce a fost adevărat aici, ci despre emoțiile împărtășite, atât. De aceea, ceea ce poți face este să transformi și să treci prin tine aceste rezistențe prin cuvintele „Înțeleg.” Acest cuvânt nu acceptă, dar nici nu respinge cele spuse, însă îți permite să fii prezent/ă cu ele. „Înțeleg” reprezintă faptul că poți vedea poziția cuiva fără să-i oferi o opinie sau să reacționezi la ea. Așa că repetă de câte ori este necesar „Înțeleg” fără să colici ceva.

3. Închide receptorul / întrerupe discuția și evită. Aceasta poate declanșa un sentiment de vină sau rușine, de frică că poate nu ai făcut ceva corect, să ceri iertare pentru cele spuse sau să judeci pentru evitarea. Simte acele emoții și nu acționa în funcție de ele (adică nu verbaliza sau nu suna să repari ceva), doar simte-le și observă-le. Lasă spațiul și, poate, este o idee bună să nu insiști la contact după aceea. Totodată, fii pregătit/ă să primești orice inițiativă de contact. Din nou, cu aceleași instrucțiuni de răspuns ca la punctele 1 și 2.

„Medicina” acționează între 7-14 zile. Ce am observat este că urmează etape foarte similare cu cele șapte etape ale doliului. Dacă sunt respectate instrucțiunile de mai sus, aceste etape se desfășoară în 7 zile și se pot extinde la 14 sau chiar mai mult dacă sunt întrerupte.

Cum sunt întrerupte:

⁃ Când încercăm să explicăm în loc să ascultăm și să spunem „înțeleg”, ⁃ Când ne confruntăm cu ceea ce ni se spune în loc să spunem „înțeleg”, ⁃ Când ținem ură și resentimente după ce am explicat, încercând să obținem un anumit tip de răspuns, când exprimăm neplăcerea pentru felul în care ni s-a răspuns.

Soluția este acceptarea totală.

Am observat că în primele 3-4 zile se întâmplă lupta, pe care dacă reușești să nu o opui sau să nu o respingi, atunci vindecarea și o nouă dinamică a relației și efectiv a stării tale interioare transformate au loc.

Nu uita, aceste stări dificile emoțional sunt prezente în ambele părți - atât în tine, cât și în părinte. Urmează instrucțiunile de mai sus.

Iată cele șapte etape ale doliului, adesea menționate în literatura de specialitate, care reflectă trăirile persoanelor după aplicarea protocolului. Cred că putem spune că este un sfârșit și un început a ceva nou - un sfârșit al relației părinte-copil care a fost odată și un început al unei noi relații, de aceea, presupun că fiecare persoană implicată trece prin aceste etape, care sunt adaptate un pic la subiect:

1. Șoc și negare - Inițial, persoanele pot reacționa cu un sentiment de șoc și necredință.

2. Durere și vinovăție - După ce șocul inițial se diminuează, urmează durerea profundă și adesea vinovăția pentru lucrurile nespuse sau nerealizate.

3. Mânie și negociere - Durerea poate evolua în mânie și poate apărea tendința de a negocia, adesea cu o forță superioară, în speranța că realitatea poate fi schimbată. Aici persoana poate încerca să se justifice, să dea vina pe altcineva, inclusiv pe tine, să mute responsabilitatea.

4. Depresie, reflecție, singurătate - Este o etapă de reevaluare profundă și de conștientizare a magnitudinii celor întâmplate. Aici persoana poate lua ceva timp să contempleze, să ia spațiu și să nu fie la contact.

5. Începutul acceptării - În această fază, persoana începe să accepte realitatea situației și își găsește o cale de a trăi cu aceasta. Persoana acceptă ceea ce a fost și invită noua formă a relației care s-a creat în urma protocolului.

6. Reconstrucție și adaptare - Începe reconstrucția vieții și ajustarea la noua realitate, la noul tip al relației.

7. Acceptare și speranță - Ultima etapă aduce cu sine acceptarea completă și capacitatea de a merge înainte cu speranță și reînnoire personală. Începe călătoria noii forme a relației.

Aceste etape nu sunt neapărat liniare și pot varia semnificativ în funcție de individ și de context.

Repetarea mentală și aplicarea în practică

Acum, după ce cunoști pașii și structura, după ce ai realizat lucrul, te invit să repeți mental o dată pașii cum vei executa acest proces - repetă discuția, vezi în mintea ta cum o faci și cum o zici, de la început până la sfârșit.

Acum ești gata, cu Doamne ajută!

Mai departe

Precum ai îndeplinit un vis, să zicem că ai început o afacere la care ai visat. Imediat apare un sentiment de realizare și bucurie - un val de împlinire și curaj, urmat de întâlnirea cu realitatea - menținerea afacerii, îmbunătățirea proceselor și operațiunilor afacerii. Ești deja proprietarul unei noi afaceri. Un nou rol! În acest caz, este vorba de menținerea relației la un nou nivel, despre care încă nu ești informat/ă cum ar trebui să fie, care este standardul pe care trebuie să-l menții, cum să comunici și să gestionezi situațiile care apar. Ești ca un bebeluș care s-a născut și trebuie să învețe cum funcționează această lume nouă, cine este el/ea în această lume. Este un proces de auto-descoperire și de învățare a noilor abilități, pentru care un mentor sau cunoștințe noi te pot ghida. Îmi place să asociez acest proces cu căutarea unor obiecte într-o cameră întunecată cu ochii închiși, pe pipăite.

Ceea ce te ghidează și te va ajuta este:

⁃ Cunoașterea și ascultarea stărilor interioare - conexiunea cu tine însuți/însăți (articol despre echilibrarea energiilor prin respirație).

⁃ Cunoașterea comunicării nonviolente - cum să abordezi situațiile și să comunici într-un mod matur, după un nou standard (articol despre comunicare eficienta).

⁃ Cunoașterea rolurilor - cine trebuie să fii în relațiile tale, care sunt responsabilitățile și sarcinile acelor roluri (articol cum bărbatul sa conecteze cu masculinitatea și cum femeia sa se conecteze cu feminitatea).

După o perioadă (de obicei peste 30 de zile sau mai mult) este nevoie să aplici protocolul #2 (vezi mai jos despre următoarele protocoale).

Dacă părintele nu este în viață

Dacă părintele nu este în viață, scrie totuși acest protocol și găsește o persoană cu care să-l aplici. Este important ca această persoană să fie matură emoțional, capabilă de discuții profunde și de a gestiona emoții dificile. Poți identifica o astfel de persoană după câteva criterii simple - nu judecă pe alții, este ușor să ceară iertare, își asumă responsabilitatea pentru propriile emoții, ia inițiativa (articol despre cum să știi că ești matur emoțional, 10 supărări care indica ca nu ești emoțional matur).

Acesta este un proces energetic, așa că cere acelei persoane să fie alături de tine într-un proces neobișnuit (în caz că nu este familiarizat/ă). Oferă-i să citească acest articol.

Este un proces energetic:

1. Invită: adresează-te direct și clar și așteaptă răspunsul cu respect (important să nu fie forțat - trebuie să fie o alegere voluntară). „(nume), ai dori să fii tatăl/mama mea pentru acest exercițiu?” (Este important ca persoana să citească acest articol, în special instrucțiunile pentru asistent.)

2. Conectează: inspiră împreună, expiră (repetă de trei ori respirația), apoi spune: „(nume), tu vei fi tatăl/mama mea (nume prenume). (Nume), tu vei fi tatăl/mama mea (nume prenume).”

3. Aplică: citește protocolul.

4. Încheie: acceptă ceea ce invită momentul (îmbrățișare, recunoștință, poate vor ieși cuvinte din partea asistentului care primește - deseori acestea sunt exact cuvintele părintelui pe care-l joacă). Respiră de trei ori precum la conexiune.

Instrucțiuni pentru cel ce primește protocolul:

Fii prezent/ă, respiră, lasă emoțiile să treacă prin tine. Vor fi emoții necunoscute pentru tine, este posibil să apară cuvinte. Este important să fii stabil emoțional și capabil să auzi adevărul fără să încerci să-l repari sau să salvezi. Faptul că faci aceasta nu este întâmplător, este posibil să descoperi în acel protocol lucruri care declanșează elemente din trecutul sau prezentul tău, fii prezent/ă cu acele emoții - ești aici doar să fii în serviciu. Nu păstra în minte ceea ce se întâmplă în acest spațiu, căci ești parte din spațiul altcuiva și gândurile, emoțiile tale în acest spațiu nu sunt ale tale - doar permite-le să treacă prin tine și atât.

Scutură-te sărind pe piciorul stâng, învârtindu-te în sens invers acelor de ceasornic, apoi pronunță în glas, în șoaptă sau mental: „Eu sunt (nume prenume, numele întreg al mamei și tatălui), născut/ă la (data de naștere), sunt aici și acum.”

Protocolul 2 se aplică la minim 30 de zile după acest protocol. Când relația se schimbă și apar lucruri noi care te incomodează - Protocolul 2 se numește „decuplarea”.

Protocoalele sunt unelte verbale de reparare a energiei interioare. Exemple de protocoale pe care le-am dezvoltat de-a lungul anilor:

Protocolul cu părinții descris aici este primul protocol care trebuie realizat - acesta influențează ulterior toate relațiile - protocoalele de mai mos sunt diferite in totalitate - te rugam sa nu folosești acest protocol pentru celelalte relații - nu efectua acest protocol cu nici o altă relație decât cea cu parinții. De aceea, exemplele de protocoale de mai jos, ideal, recomandăm să fie realizate după ce se aplică primul. În unele cazuri, după realizarea primului protocol, dispare necesitatea de a aplica cele de nivelul 2 (nivelul 1 sunt părinții și socrii, nivelul 2 pentru cei căsătoriți sunt partenerii de viață, apoi nivelul 3 - frații și surorile, partenerii și prietenii; pentru cei necăsătoriți, nivelul 2 este ceea ce este nivelul 3 pentru cei căsătoriți).

⁃ Protocolul cu frații/surorile

⁃ Protocolul de decuplare (protocolul 2 cu părinții)

⁃ Protocolul cu socrii

⁃ Protocolul cu prietenii și partenerii de afaceri

⁃ Protocolul de reparare și revitalizare a relației de cuplu pentru bărbați

⁃ Protocolul de reparare și revitalizare a relației de cuplu pentru femei

Aceste protocoale au rolul de a repara relațiile și starea emoțională și energetică interioară care poate fi afectată ca efect al unor relații cu „datorii emoționale”.

Dacă dorești să fii ghidat și să depășești blocaje în 3 zile, blocaje pe care altfel le-ai depăși în 4 ani - vino la Weekendul Transformațional.

Dacă dorești să fii ghidat și mentorat - rezervă o consultație.

Vezi articolul în care am explorat mai profund rolul esențial al dificultăților în relația cu părinții mei și cum ai putea să-l înțelegi și tu. Citește articolul aici.

Credit și recunoștință tuturor celor care au contribuit la crearea acestui protocol:

Bernard Hiller și Ana Daud, pentru că mi-au introdus acest pas, și tuturor participanților anteriori la experiențele UncageX, pentru că m-au ajutat să-l dezvoltăm într-un protocol complet executabil.